Integritatea

Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui decât  un bogat cu buze stricate și nebun. –  Proverbele 19:1

 

Fiul preotului Hilchia, Ieremia, a fost profetul care a primit misiunea de a chema poporul, mai ales pe conducători, la pocăință. Dar mesajul lui mustrător nu era pe placul ascultătorilor, care erau obișnuiți să audă minciunile, flatările și laudele profeților falși (Ieremia 23). Au fost atât de deranjați de cuvintele lui încât, „când a isprăvit de spus Ieremia tot ce îi poruncise Domnul (…), tot poporul a pus mâna pe el și a zis: «Trebuie să mori negreșit!»” (Ieremia 26:8) și chiar „împăratul Ioiachim (…) căuta să-l omoare” (v. 21).

Dacă ar fi măgulit poporul, Ieremia și-ar fi făcut probabil o mulțime de „prieteni”. Dar el a preferat închisoarea decât ipocrizia și „a înghițit noroi” mai degrabă decât să mintă. Da, profetul chiar a fost cufundat în noroiul din fântâna în care a fost aruncat. Experiențele sale sunt înregistrate în cartea Plângerile lui Ieremia. „Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine. Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: «Sunt pierdut!»” (Plângerile 3:53,54).

În ciuda acestui tratament, Ieremia și-a menținut integritatea și a primit o vizită din partea lui Dumnezeu, care l-a încurajat chiar acolo, în fântână: „Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. Tu mi-ai auzit glasul: Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele. În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: «Nu te teme!»” (v. 55-57).

Mulți se consideră neprihăniți pentru că nu practică tâlhăria, desfrâul, adulterul sau idolatria, dar este clar că integritatea presupune mai mult decât atât. Divina comedie, a lui Dante Alighieri, descrie coborârea în infern pe o scară a ierarhiei păcatelor. Pe măsură ce iadul se apropie, păcatele sunt din ce în ce mai grave. După logica lui Dante, persoana adulteră este mai vinovată decât un ucigaș sau un tiran.

Astăzi, minciunile, lingușirile și ipocrizia pot fi justificate prin principiul darwinist al supraviețuirii. Dacă scopul scuză mijloacele, atunci minciuna, flatarea și căutarea prieteniei din interes sunt justificate pentru a supraviețui, a prospera sau pentru a ajunge la cel mai înalt nivel de performanță.

Biblia ne avertizează cu privire la cei care „sunt niște cârtitori, nemulțumiți cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura le este plină de vorbe trufașe și slăvesc pe oameni pentru câștig” (Iuda 16) și arată că este mai bine să suferi pentru facerea binelui – dacă aceasta este voia lui Dumnezeu – decât pentru facerea răului (1 Petru 3:17).

Fără îndoială, viața trăită în integritate poate aduce pierderi sau conflicte, dar poți fi sigur că, în mijlocul încercărilor, Dumnezeu nu te va părăsi niciodată.