Toleranţa

Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, dar cei răi  se prăbușesc în nenorocire. – Proverbele 24:16

 

„Toleranța” este un termen cu multe înțelesuri. În psihologie, în mod obișnuit se asociază cu termenul „frustrare”. Toleranța la frustrare reprezintă abilitatea de a face față problemelor și limitărilor vieții personale, în ciuda dezamăgirilor pe care acestea le pot produce. Tot aici mai intră și toleranța/rezistența la sentimentele negative care apar atunci când nu putem obține ceea ce dorim sau când ni se întâmplă lucruri teribile. Mulți oameni nu sunt pregătiți să-și tolereze disconfortul produs de eșec sau de decepție. Dacă înțelegem că lucrurile nu funcționează întotdeauna cum vrem sau cum ne imaginăm, câștigăm un element important în suportarea adversității.

Există mulți oameni care se simt copleșiți de lucrurile care îi tulbură. Sănătatea li se poate deteriora pe zi ce trece. Problemele financiare și conflictele din familie pot fi poveri greu de purtat. Suferințele și amărăciunile pot dura mult – luni sau poate ani – și viitorul poate părea nesigur și confuz. Treci acum printr-o asemenea încercare? Te gândești că viața ți s-ar putea îmbunătăți dacă ți-ai reface sănătatea? Ai de gând să te lași pradă sentimentelor pe care ți le produc problemele vieții? Și, dacă nu se schimbă nimic, ai de gând să te plângi tot restul vieții?

Când lucrurile nu merg cum ne așteptăm, avem tendința să ne descurajăm și să ne autocompătimim, în loc să le tolerăm cu răbdare și să ne încredem în planurile lui Dumnezeu. Ilie și Ioan Botezătorul s-au simțit devastați de rezultatele lucrării lor ca profeți ai Celui Preaînalt și, chiar dacă apropierea vrăjmașului le tulbura sufletele și simțeau o cumplită frică, ei au reușit să le facă față când și-au încredințat viața lui Dumnezeu.

Acum, mai mult decât oricând, avem nevoie să punem în practică acest tip de toleranță ca să putem deveni fermi și hotărâți, în ciuda descurajărilor. Nu trebuie să ne rezolvăm mai întâi problemele pentru a da dovadă de toleranță, adică nu e nevoie să ne împăcăm cu familia sau să rezolvăm conflictele de la locul de muncă înainte de a adopta practic acest principiu de viață. Nu trebuie să ne rezolvăm toate problemele financiare, nici cel puțin pe cele de sănătate. „Perioada de încercare și suferință care ne așteaptă va necesita o credință care să poată îndura oboseala, întârzierea și foamea – o credință care nu va slăbi în fața severității încercărilor” (Tragedia veacurilor, p. 621).

Astăzi ne putem dezvolta toleranța, dacă ne înfruntăm responsabilitățile cu încredere în Dumnezeu, în promisiunile Lui și dacă ne rugăm până primim binecuvântările Lui.