Mulţumirea

Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele, căci m-am deprins  să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. – Filipeni 4:11

 

Rudele apropiate ale „umilinței” sunt modestia și mulțumirea. Modestia presupune evitarea atenției excesive asupra propriei persoane, în timp ce mulțumirea înseamnă a accepta ceea ce ai, fără a aștepta schimbări sau împrejurări exterioare pentru a avea satisfacție.

Într-o vară am primit (L) vizita câtorva rude din Argentina. Într-o după-masă, în timp ce ne uitam la casa noastră aflată în construcție, le spuneam despre toate lucrurile care trebuie făcute pentru a o termina. La un moment dat, unchiul meu a suspinat zicând: „Cred că ai de gând să fii mulțumită când va fi gata!” Îmi aduc aminte că stăteam la umbra unui copac și mâncam un pepene foarte gustos. Câinii se odihneau alături de noi, iar găinile se delectau cu cojile pe care li le dădeam. E adevărat că mai aveam multe de făcut până să terminăm casa, dar în loc să ne gândim la acest lucru, ne-am îndreptat atenția spre ceea ce aveam deja în acel moment.

Diogene din Sinope, un discipol al lui Socrate, a fost un filosof grec care a considerat că este înțelept să-și reducă nevoile și să se elibereze de dorințe. El a pus în practică propria filosofie și a trăit ca om al străzii în Atena, deoarece considera sărăcia extremă o virtute. A trăit într-un butoi de lemn, a avut numai un toiag, un rucsac, o haină și o cană. Dar, după ce a văzut un copil bând apă din pumn, a renunțat și la cană.

Chiar dacă ideea lui Diogene poate părea exagerată și dubioasă, este interesant de observat cât de puține nevoi avem pentru a trăi. Apostolul Pavel spune: „M-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni, m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă” (Filipeni 4:11,12) și „evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig… Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm ne va fi de ajuns” (1 Timotei 6:6-8). Când apostolul spune „am învățat să fiu mulțumit” înseamnă că el nu s-a născut cu darul mulțumirii, ci l-a învățat din experiență și cu ajutor divin.

Într-o lume în care se trâmbițează mesajul înșelător: „Fericit e cel care este bogat”, mulțumirea nu este frecvent promovată. E bine de știut că nu trebuie să așteptăm până când deținem una sau alta pentru a fi fericiți. Putem chiar acum să fim mulțumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situație ne-am afla. Ca și apostolul Pavel, putem spune: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13).