Umilinţa, smerenia, modestia

Ți s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău? – Mica 6:8

 

Cuvântul „umilință” are diferite înțelesuri. Iacov 1:9 se referă la „fratele dintr‑o stare de jos să se laude cu înălțarea lui”, descriind umilința ca sărăcie. Alte pasaje adaugă la sensuri supunerea și blândețea. Isus a spus: „De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor” (Matei 18:4). Mai sunt și alte versete care transmit că umilința este o „atitudine supusă, respectuoasă, o comportare modestă, plină de bună-cuviință” (DEX 2009). Romani 12:16 exemplifică semnificația acestui termen când spune: „Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți.”

Într-adevăr, o persoană modestă este cineva care nu se laudă cu realizările sale, se comportă fără mândrie și arată supunere. Dar supunere față de cine? Subiectul supunerii este înțeles de obicei în mod greșit. Uneori, oamenii sunt considerați mândri sau aroganți pentru că nu se subordonează ordinelor și dorințelor altora. Dar Biblia este clară atunci când menționează că supunerea noastră trebuie să fie mai întâi față de Dumnezeu (vezi Iacov 4:7) și apoi față de alți oameni. Acest lucru este clarificat de apostolul Pavel, care spune că subordonarea depinde de frica de Dumnezeu, subliniind aceste cuvinte: „Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos” (Efeseni 5:21).

Petru și Ioan îi învățau pe oameni Evanghelia lui Hristos (Faptele 4). Dar autoritățile religioase ale vremii lor i-au persecutat pentru învățăturile lor, i-au arestat (v. 3), i-au amenințat (v. 17), i-au intimidat (v. 18) să nu mai vorbească și să nu mai învețe în numele lui Isus. Imaginează-ți că s-au și înfuriat și au vrut să-i omoare (5:33). Cu toate acestea, în ciuda persecuțiilor, apostolii au spus neobosiți: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (5:29).

Și în zilele noastre este posibil să fim amenințați și persecutați pentru adevăr. Dacă ne supunem inima lui Dumnezeu în fiecare zi, nu avem nevoie să ne supunem oamenilor care folosesc metodele menționate mai sus, chiar dacă le folosesc în numele Domnului. Pentru cei aflați în asemenea situații au fost făcute promisiuni prețioase: „Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite” (Isaia 57:15).