Dreptatea

Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire,  căci ei vor fi săturați. – Matei 5:6

 

Una dintre cele mai mari nedreptăți pe care le-a săvârșit vreodată omenirea a fost Holocaustul, în cel de-al Doilea Război Mondial. Primo Levi, un scriitor italian, supraviețuitor al lagărului de exterminare Monowitz (Auschwitz), în faimoasa sa lucrare Se questo é un uomo (Dacă și acesta este un om), descrie principiile care au guvernat aceste lagăre, conform mărturiilor sale personale. Întâi, oamenii erau judecați (n-am putea spune evaluați) după cât de mult au contribuit prin activitatea lor (pentru regimul german) și acesta era temeiul păstrării sau nu a lor în viață. Pe de altă parte, structura socială era guvernată de opresiunea celor mai puternici asupra celor mai slabi. Din cauza discriminării, a ostilității și a lipsurilor, viața din lagăr era crudă și cei mai mulți dintre oameni erau clasificați – spune autorul – ca inamici sau rivali. Îți pare ceva cunoscut? Poate că într-o mai mică măsură, în comparație cu Holocaustul. Da, aceste principii sunt încă valide în zilele noastre, dar în forme mai subtile și rafinate.

Cărți precum cea menționată mai sus exprimă strigătul după dreptate și deplâng atrocitățile trăite. În același fel, de-a lungul vremurilor, oamenii au strigat după dreptate înaintea Împăratului universului. Celor care se apropie de El, Dumnezeu le spune: „Cel ce a sădit urechea s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?” (Psalmii 94:9). „Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?” (Luca 18:7).

S-au scris prețioase promisiuni: „Cel ce împărățește între oameni cu dreptate, Cel ce împărățește în frică de Dumnezeu” (2 Samuel 23:3). „Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului și ca un loc de săpare împotriva furtunii, ca niște râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete” (Isaia 32:2). „… Nu va judeca după înfățișare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate și va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociților țării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui și cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău” (Isaia 11:3,4). „Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mișelul nu se va mai numi cu inimă largă” (Isaia 32:5). „El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa până va așeza dreptatea pe pământ” (42:4).

Toți cei care „flămânzesc și însetează după neprihănire” sunt numiți „ferice”. Dumnezeu îi numește oameni fericiți. Înțelegi acest lucru? Ei vor fi categoric săturați în virtutea dreptății divine.