Mila

Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea  păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține mânia pe vecie,  ci Îi place îndurarea! – Mica 7:18

 

Mila este unul dintre principiile fundamentale ale Împărăției lui Dumnezeu. Ce este mila? Se povestește că unul dintre soldații lui Napoleon Bonaparte a dezertat din armata franceză și a fost condamnat la moarte. Chiar dacă legea prevedea execuția, mama tânărului, disperată că pedeapsa va fi aplicată imediat, a mers la împărat să ceară clemență pentru fiul ei. Dar generalul, rece și indiferent la plânsul ei, rosti vehement:

- Nu merită iertare.

- Excelența voastră, împărate, suspină mama, vă rog, fie-vă milă!

- Femeie, fiul tău nu merită milă, insistă Napoleon.

- Știu, generale, continuă ea, dacă ar merita-o, n-ar mai fi milă.

„Dacă ar merita-o, n-ar mai fi milă”, a fost răspunsul mamei îndurerate, sugerând că milă înseamnă să ierți pe cineva care nu merită iertare. Istoria spune că, în fața unui asemenea argument puternic, marele general francez l-a iertat pe dezertor.

Versetul biblic de astăzi ne dezvăluie ceva și mai profund despre caracterul plin de milă al lui Dumnezeu. Nu numai că El iartă și are milă, dar Lui Îi și place să ierte și să arate milă. Îți aduci aminte ce s-a întâmplat când El atârna pe cruce? „… Sângele șiroindu-I din tâmplele rănite și sudoarea amestecată cu sânge erau pe fruntea Lui. Picătură cu picătură, sângele curgea din mâinile și picioarele Sale pe stânca găurită pentru a se pune în ea piciorul crucii. Rănile făcute de cuie se lărgeau pe măsură ce greutatea corpului trăgea de mâinile Lui. Răsuflarea Lui chinuită devenea din ce în ce mai rapidă, mai adâncă, pe măsură ce sufletul Său se zbătea sub povara păcatelor lumii. Tot cerul s-a umplut de uimire când rugăciunea Domnului Iisus s-a înălțat din mijlocul groaznicelor Lui suferințe: «Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac»” (Viața lui Iisus, p. 760).

Este cineva pe care nu l-ai iertat încă? Dacă ai suferit jigniri și nedreptăți, ai ocazia să manifești milă. Da, e adevărat că aceia care te-au rănit nu o merită. Dar exact aceasta înseamnă milă. E posibil să gândești în felul următor: „Cum aș putea să-l iert dacă nici cel puțin nu și-a cerut iertare?” Ei bine, adu-ți aminte de Hristos. „Gândurile Sale au trecut de la propria suferință la păcatul persecutorilor Săi. (…) Niciun blestem nu a fost invocat asupra soldaților care se purtau cu El cu atâta asprime. (…) Hristos i-a compătimit. (…) El a șoptit doar o cerere pentru iertarea lor” (Viața lui Iisus, p. 744). El ne cere și nouă: „Fiți dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6:36).