Adevărul

Deschideți porțile ca să intre neamul cel  neprihănit și credincios. – Isaia 26:2

 

Termenul „adevăr” apare de sute de ori în Sfintele Scripturi. De la Geneza la Apocalipsa, acest cuvânt poate fi asociat cu multe expresii pozitive care îl pun alături de principii valoroase de viață și de mari binecuvântări. De exemplu, există versete care prezintă adevărul într-o strânsă legătură cu dragostea (1 Petru 1:22), bunătatea (Efeseni 5:9), dreptatea (Isaia 42:3), mila (Psalmii 57:3,10), integritatea (Psalmii 15:2), umilința (Psalmii 45:4), compasiunea (Zaharia 7:9), rațiunea (Faptele 26:25), Legea lui Dumnezeu (Psalmii 119:145,151) și cu libertatea (Ioan 8:32). Cei care sunt adepții adevărului se pot aștepta la anumite binecuvântări, cum ar fi: pace (Estera 9:30), înțelepciune (Psalmii 51:6), ocrotirea lui Dumnezeu (Psalmii 91:4), ispășire (Proverbele 16:6) și mântuire (Psalmii 25:5). Înțeleptul Solomon scoate în evidență că acela care îmbrățișează adevărul va primi „trecere și minte sănătoasă înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor” (Proverbele 3:3,4).

Dar, în ciuda unor asemenea așteptări atractive, trebuie să admitem că aceia care țin la adevăr (inclusiv la adevărul Evangheliei) se confruntă cu anumite dificultăți. „Marele obstacol, atât în calea acceptării, cât și a promovării adevărului, este faptul că implică dezavantaje și dezaprobare” (Tragedia veacurilor, p. 460).

De fapt, adevărul stârnește conflict și ostilitate. Atunci când adevărul iese la lumină, simultan ridică și împotrivire. Chiar dacă inamicii adevărului nu pot rezista puterii sale, aceștia caută să-l contrazică prin înjosirea celor slabi, prin oferirea de onoruri și avantaje sau prin aducerea la tăcere a celor care ar putea vorbi. Îți aduci aminte de profetul Ilie, care a fost urmărit de Izabela cea rea? Îți aduci aminte de Ieremia, care a fost aruncat într-o fântână cu noroi? Ce spui de Ioan Botezătorul în mâinile lui Irod? De parcă prin aducerea lor la tăcere se putea împiedica împlinirea cuvintelor lor! (Profeți și regi, p. 128).

Isus, care nu numai că spunea întotdeauna adevărul, dar care a spus că adevărul era parte din El (Ioan 14:6), le reproșa contemporanilor Săi: „Căutați să Mă omorâți pe Mine, un om care v-am spus adevărul” (Ioan 8:40).

Fără îndoială că adevărul strălucește mai mult în mijlocul umbrelor decăderii și minciunii. Cu cât este noaptea mai întunecoasă, cu atât este mai strălucitoare și clară lumina adevărului. Cel care a promis că ne ajută să rezistăm la fiecare ispită (1 Corinteni 10:13) ne-a promis și că adevărul va fi scutul nostru (Psalmii 91:4) și că, nu peste multă vreme, porțile Noului Ierusalim se vor deschide pentru „poporul care ține adevărul”.