Încrederea

Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este  Stânca veacurilor. – Isaia 26:4

 

Încrederea este un element important al dezvoltării umane. Conform lui Erik Erikson, baza încrederii se formează în primii ani de viață și se întemeiază pe experiențele pozitive cu cel care îi poartă de grijă copilului. În cursul acestei perioade, dacă primește hrană, afecțiune și protecție corespunzătoare, copilul va crește cu suficientă încredere în sine, care îl va ajuta să se poată dezvolta bine ulterior. Dar ce se întâmplă dacă nu primește o îngrijire corespunzătoare? Va fi „condamnat” la sentimente de frică și nesiguranță sau la lipsă de încredere?

Stanislaw Tomkiewicz a fost un copil care a supraviețuit ghetoului din Varșovia (Polonia), iar ca adolescent a fost deportat în lagărul Bergen-Belsen (Germania). După ce a fost eliberat, a studiat medicina și psihiatria și s-a concentrat mai ales asupra psihoterapiei copiilor și adolescenților. El s-a opus cu tărie conceptului de vulnerabilitate asociată obligatoriu cu viața traumatică și precară, punând accentul pe reziliența ființelor umane. Mai mult decât atât, psihologia pozitivă susține că ființa umană are abilitatea să se adapteze și să găsească resurse să se dezvolte chiar și în cele mai cumplite experiențe negative.

Niciuna dintre teoriile de mai sus nu Îl iau pe Dumnezeu în considerare, dar îți poți imagina până la ce înălțime s-ar putea ridica ființa umană dacă L-ar lua? Încrederea în Dumnezeu este baza dezvoltării puterii umane, care aduce sens și valoare vieții noastre. Încrederea în Dumnezeu precedă credința și dezvoltă virtuți precum: amabilitatea, dragostea, politețea, răbdarea, autocontrolul și, în cele din urmă, asigură dezvoltarea completă și transformarea caracterului.

La fel a fost și cu ucenicii lui Hristos. Fiecare avea diferite tendințe și înclinații spre rău, moștenite sau dobândite. Toma, de exemplu, era timid și temător, iar Filip era impulsiv; Iacov și Ioan erau lacomi și lăudăroși (Viața lui Iisus, p. 263). Cu toate acestea, ei și-au pus încrederea în Hristos și au început să le slujească altora. Abia atunci Dumnezeu le-a transformat caracterul și i-a pregătit pentru slujire.

Încrezându-ne în Dumnezeu și aflându-ne sub grija Sa, putem face față și depăși nenumăratele și feluritele dificultăți ale vieții de fiecare zi. Chiar dacă sunt momente când nu este ușor să ne încredem în Dumnezeu, Domnul este gata să ne ajute și, în același timp, lucrează asupra caracterului nostru, oferindu-ne experiența necesară pentru a-i ajuta pe alții. „Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor” (Isaia 26:4). „Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!” (Psalmii 84:12).