Prosperitatea

Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace; te vei bucura  astfel iarăși de fericire. – Iov 22:21

 

În Cuvântul lui Dumnezeu, prosperitatea și ascultarea de poruncile divine sunt legate. „Ferice de omul care se teme de Domnul și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Sămânța lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. El are în casă bogăție și belșug și neprihănirea lui dăinuie în veci” (Psalmii 112:1-3). Chiar dacă prosperitatea include aspecte distincte, de la profilul moral și spiritual până la acumularea de bunuri și bani, progresul economic al oamenilor este frecvent scos în evidență.

Dar relația dintre bogăție și ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este mai complexă decât pare. Sunt unii care ating prosperitatea ca rezultat al credincioșiei lor față de principiile divine, în timp ce sunt alții care suferă pierderi grele din pricina credinței lor.

Cu o anumită ocazie, regele Ahab a vrut să cumpere o vie din vecinătatea palatului său. Potrivit legilor mozaice, acest lucru nu era legal, întrucât „nicio moștenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminție la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se țină lipit de moștenirea seminției părinților lui” (Numeri 36:7) (Profeți și regi, p. 205). Acesta este motivul pentru care proprietarul viei, Nabot, respectând legile divine, a refuzat oferta împăratului. O asemenea decizie l-a costat însă viața. Imaginează-ți că, dacă ar fi vrut să fie pe placul împăratului și ar fi ignorat principiile, ar fi primit în schimb „o vie mai bună decât a lui” (1 Împărați 21:2).

 Mulți „oameni sunt gata să calce în picioare legile Sale ca fiind o frână în calea prosperității lor lumești, deoarece Dumnezeu interzice practicile necinstite, invidia, minciuna și frauda” (Tragedia veacurilor, p. 585). Când prosperitatea depinde de asemenea practici, sunt preferabile umilința și sărăcia.

Prietenii lui Iov asociază prosperitatea economică cu binecuvântarea și aprobarea divină când spun: „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire” (Iov 22:21). Însă aceia care consideră că acumularea de bunuri pământești sau de putere este o dovadă a favorii lui Dumnezeu se înșală lamentabil.

Nu bogățiile sunt indicatori ai aprobării divine, ci credința în Dumnezeu și loialitatea față de poruncile Sale, chiar dacă înseamnă doar sărăcie și greutăți (Evrei 11:36-38).

Dacă ești ispitit să crezi că stabilitatea financiară este o manifestare a binecuvântării divine, nu uita că Isus, sărac fiind, „creștea în înțelepciune și statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor” (Luca 2:52).