Epinefrina, sau emoţia contagioasă

Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place  să se însoțească cu nebunii o duce rău. – Proverbele 13:20

 

Epinefrina (numită și adrenalină) a primit o atenție foarte mare în ultima vreme. Ea este folosită ca medicament la resuscitarea cardiopulmonară în caz de atac de cord, insuficiență circulatorie, criză de astm sau reacție alergică. Epinefrina a fost sintetizată în laborator de mai bine de 100 de ani, dar glandele suprarenale umane o secretă încă de la crearea omului. De fapt, aceste glande o produc intensiv atunci când persoana în cauză se confruntă cu situații de mare risc, cum ar fi teama sau tensiunea. Acest lucru se întâmplă pentru a-i oferi omului un surplus de energie care să îl ajute să supraviețuiască unui pericol. Pe lângă surplusul de energie, epinefrina ne afectează emoțiile, astfel că această substanță este asociată cu sentimente pozitive (bucurie, gratitudine, satisfacție, entuziasm etc.) sau negative (teamă, disperare, frustrare, ostilitate etc.).

Timp de câteva decade, psihologia experimentală a studiat efectele acestei substanțe chimice asupra emoțiilor umane. Unul din primele experimente a fost condus de Stanley Schachter și Jerome Singer. Ei au injectat un grup de studenți cu o doză de epinefrină, ca să poată studia efectul acesteia asupra comportamentului lor. Jumătate dintre subiecți au primit un însoțitor care era vesel și jucăuș, în timp ce jumătatea cealaltă a primit un tovarăș morocănos și cu toane. S-a observat că toți participanții au prezentat o reactivitate emoțională mai intensă decât de obicei (probabil din cauza epinefrinei), dar a fost interesant de observat diferența mare dintre cele două grupe, în funcție de partenerii plăcuți sau respingători. Cercetătorii sperau ca reacția celor două grupe să fie identică, neinfluențată de prezența celor două tipuri de însoțitori. Ceea ce doreau să dovedească era că epinefrina era responsabilă de reactivitatea emoțională a subiecților. Dar rezultatul a fost diferit: prima grupă a prezentat emoții intense pozitive, iar grupa a doua a manifestat emoții negative la fel de intense.

Aceste observații confirmă că prezența unei persoane calme și vesele are efecte foarte diferite de cele ale prezenței unei persoane sâcâitoare și enervante. Una dintre trăsăturile „nebunului” este mânia („nebunul piere ucis de mânia lui” [Iov 5:2]). Versetul de astăzi ne avertizează că, dacă umblăm cu nebunii, ne facem ca ei. Se pare că efectul implacabil este următorul: prezența unei alte persoane este mai puternică decât epinefrina (sau adrenalina).

Să ne facem astăzi planuri de a căuta compania oamenilor înțelepți, așa încât să fim și noi înțelepți și să nu avem nicio legătură cu „nebunii” (Proverbele 13:20).