Dinte stricat şi picior şchiop

Încrederea într-un om necredincios în timp de tulburare este ca  un dinte rupt și un picior scrântit. – Proverbele 25:19, BTF

 

Primele definiții de dicționar ale cuvântului „necredincios” sunt „cel care nu este demn de încredere; schimbător; trădător”. Următoarele definiții sunt: „cel care denaturează realitatea; om care își încalcă cuvântul dat”. În alte versiuni ale Bibliei, „necredincios” din acest text este tradus cu „stricat” (VDC, rom.), „trădător” (NTR, rom.), „om neserios” (BVA, rom.), „perfid” (CEB, engl.), „mincinos” (ERV, engl.) sau „nedemn de încredere” (ISV, engl.). Textul este foarte descriptiv: nu trebuie să ne punem încrederea într-un nebun, nici într-un corupt, mai ales pe timp de criză. Consecințele sunt și ele viu descrise: încrederea în acest tip de oameni este ca și când ai avea un dinte stricat sau un picior care și-a pierdut mobilitatea.

Ce înseamnă a avea un dinte rupt (sau stricat, în trad. Cornilescu)? Simptomul imediat este durerea. Apoi pot apărea abcese, gingivite, dificultăți la mestecare și hrănire, apoi pierderea de tot a dintelui. Se știe că un abces netratat poate duce la răspândirea infecției la alte organe și poate chiar amenința viața pacientului.

Ce știm despre un picior scrântit? Și acesta produce dureri mari, care pot deveni insuportabile când cel în cauză se sprijină pe el. Această afecțiune produce inflamație, contuzii, dificultăți de mers, imposibilitatea de a duce greutăți și poate împiedica încălțarea.

Ambele metafore ne transmit o idee clară despre cât de rău este să te încrezi într-o persoană înșelătoare. Natura ei egoistă o descalifică să ofere ajutor și mângâiere în vreme de nevoie.

Versetul de astăzi ne avertizează cu privire la consecințele asocierii cu un prieten rău. Ai un prieten adevărat, dacă este dispus să te asculte, dacă petrece timp cu tine, dacă te ajută, dacă îți oferă sfaturi și dacă acestea sunt bune. Dacă prietenul tău este în mod clar egoist, dacă te folosește doar în interesul lui, dacă nu are de spus decât bârfe și zvonuri, e foarte posibil să nu fie potrivit pentru tine. Biblia prezintă câteva principii de orientare în această privință: un prieten bun este o persoană cinstită, care te călăuzește (Proverbele 12:16); te iubește oricând, nu numai când îi vine lui bine (Proverbele 17:17); nu este violent și nici furios (22:24); te tratează cum i-ar plăcea și lui să fie tratat (Luca 6:31); nu minte și nu spune cuvinte neplăcute (Efeseni 4:25,29); este empatic și știe cum să ierte (Efeseni 4:32); este amabil, modest, sensibil și răbdător, înțelegător cu greșelile altora (Coloseni 3:12,13).

Cere-I astăzi lui Dumnezeu înțelepciune în alegerea oamenilor care îți pot oferi adevărata prietenie.