Cine este mai tare?

Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți. – Proverbele 16:32

 

Lucia studia pedagogia la universitatea unde predam. Era o tânără inteligentă, perseverentă și bine organizată. Strălucea de putere fizică și intelectuală. Avansa cu succes în pregătirea academică și, la un moment dat, și-a început practica într-o școală publică. Viitorul ei se anunța foarte strălucit, deoarece, cu competențele ei intelectuale și cu diploma de profesor eliberată de stat, își putea găsi oriunde o slujbă bună. Dar, într-o zi, când copiii erau deosebit de indisciplinați, Lucia și-a pierdut cumpătul, s-a înfuriat foarte tare, a țipat și le-a adresat insulte elevilor. Cum era de așteptat, întreaga comunitate școlară s-a alarmat, inclusiv directorul, aflând că Lucia a avut o ieșire nervoasă la clasă. Reacția a fost uluitoare. Directorul a informat-o imediat că nu-și mai poate continua practica în școala lui. Universitatea a fost informată că Lucia a picat la practica pedagogică și nu va putea absolvi.

În ciuda studiilor sale strălucite, această tânără a pierdut foarte mult deoarece s-a înfuriat într-o manieră nepotrivită, într-un moment și loc nepotrivit. Un acces de furie este întotdeauna ceva rău, dar în acest caz a avut consecințe nefaste. Lucia a pierdut ocazia de a „cuceri” cu ușurință o poziție profesională excelentă. S-a dovedit adevărat faptul că „a-ți controla nervii e mai bine decât a cuceri o cetate” (Proverbele 16:32, EXB).

Să te superi pe cei din jur într-un mod inadecvat nu este doar o barieră în relații și un obstacol în atingerea țintelor importante. Este și un comportament păcătos, „căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (Iacov 1:20). De aceea, primul pas pentru rezolvarea problemei este mărturisirea: „Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare” (Proverbele 28:13). Din nefericire, unii oameni nu admit că furia este un păcat; ei chiar îi acuză pe alții, spunând: „Tu m-ai scos din sărite!” Dar învinovățirea altora nu este o soluție. Este necesară mărturisirea înaintea lui Dumnezeu și cererea iertării de la persoana ofensată.

Dacă ai tendința să te enervezi ușor, supune-te Domnului, pentru ca El să-ți controleze firea. Încearcă prin harul Său să urmezi sfatul lui Pavel: „Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul cum v-a iertat Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:31,32). În sfârșit, fii deschis la posibilitatea de a primi ajutor profesionist, deoarece Dumnezeu lucrează adesea prin consilieri și psihologi.