Mângâierea, în lumea animală

Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește  frica de Cel Atotputernic. – Iov 6:14

 

În pădurile tropicale din Africa trăiește o specie de maimuță numită „bonobo”, sau „cimpanzeul-pitic”. Spre deosebire de cimpanzeii obișnuiți, bonobo are fața neagră, urechile mici și picioarele lungi. Aceste maimuțe umblă frecvent în poziție verticală și au o cultură a matriarhatului și a egalitarismului. Aceste trăsături specifice au făcut ca, începând din 1929, să fie considerate o specie distinctă. Cel mai neobișnuit comportament al acestor primate este bunul lor obicei de a mângâia indivizii care sunt triști. De fapt, când un bonobo identifică un membru trist al grupului, încearcă să-l scoată din tristețe cu îmbrățișări pline de afecțiune – o combinație de gesturi de mângâiere și de despăduchere. Savanții au observat că acest comportament este eficient, deoarece maimuțele deprimate fac mai puține acțiuni care indică stresul, cum ar fi scărpinatul sau despăducheatul compulsiv.

În exemple ca acestea putem vedea marca distinctă a lui Dumnezeu în creaturile Sale. Și mai important este faptul că ființa umană are abilitatea mult mai complexă decât la oricare animal ca să îi încurajeze și să îi mângâie pe alții. Biblia redă numeroase mesaje care fac apel la prietenie (Proverbele 17:17; 27:9; 1 Tesaloniceni 5:11). Versetul de astăzi vorbește despre o situație specială când un prieten adevărat își continuă acțiunea de mângâiere chiar și atunci când cel rănit a uitat de Dumnezeu.

În poezia sa, Iov descrie ostilitatea prietenilor față de el: „ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec. Un sloi le tulbură cursul, zăpada se grămădește pe ele; vine arșița vremii și seacă, vine căldura soarelui și li se usucă albia” (v. 15-17). El mai spune că prietenilor le este frică să îl ajute (v. 21). Ei sunt prezenți numai atunci când le convine.

Chiar așa se și întâmplă – inclusiv în comunitățile religioase – când un membru se retrage din prezența lui Dumnezeu. Ceilalți membri îl blamează, îl resping și, cu siguranță, nu fac nimic să îl încurajeze. Probabil că aceștia se tem să nu se „contamineze” de prezența păcătosului sau că nu vor ști să răspundă la întrebările celui înstrăinat. Poate că se tem că Dumnezeu i-ar putea părăsi pentru că se află pe un teren „primejdios”. Nimic nu poate fi mai puțin adevărat. Isus i-a primit pe păcătoși și a stat cu ei la masă. Isus Însuși l-a invitat pe Levi Matei, un vameș renumit.

Astăzi încearcă să încurajezi pe cineva care are nevoie să fie încurajat. Nu contează dacă este bun sau rău, dacă se potrivește sau nu ideilor tale. Răspunde la invitația lui Dumnezeu de a-i oferi susținere aproapelui tău. Vei găsi prietenie și satisfacție dacă faci ce zice Dumnezeu.