Moştenirea lui Iahve

Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este  o răsplată dată de El. – Psalmii 127:3

 

Când magnatul industriaș nord-american Wellington Burt a murit (1831–1919), nimeni nu-și putea imagina conținutul ciudat al testamentului său. Acesta a lăsat o moștenire imensă ce nu putea fi transferată imediat urmașilor săi. După ce copiii și nepoții lui aveau să moară, trebuiau să treacă 21 de ani și abia apoi să se împartă averea între urmașii aflați în viață la acel moment. Aceste condiții nu au putut fi îndeplinite decât în 2010, la aproape un secol de la moartea sa. Au beneficiat 12 descendenți direcți (strănepoți, stră-strănepoți și stră-stră-strănepoți), care, fără să-și cunoască înaintașul, au primit partea de moștenire corespunzătoare, de peste 100 de milioane de dolari. Nimeni nu a aflat niciodată motivul acestei decizii excentrice. E foarte posibil ca el să fi dorit să controleze viața altor oameni chiar și după moarte. Succesiunile sunt de obicei complicate și creează semnificative neînțelegeri între moștenitori.

În versetul de astăzi, cuvântul „moștenire” cuprinde mai mult decât bani și bunuri materiale. Iahve plasează în grija noastră copiii. În virtutea faptului că este deținătorul tuturor lucrurilor de pe pământ (Deuteronomul 10:14), El a făcut alegerea să ne încredințeze nouă copiii ca pe o moștenire. Orice succesiune, inclusiv cea care îi include pe copii, aduce cu ea complicații administrative și bătăi de cap, dar și satisfacție și recompense.

Există câteva avantaje la apariția pe lume a copiilor. În primul rând, ei adaugă un rost, un sens, o motivație vieții părinților lor. În al doilea rând, copiii întăresc relațiile maritale. În al treilea rând, creează bună dispoziție și aduc multe momente fericite și de neuitat în cadrul familiei. Apoi, ei îi ajută pe părinți să-și diminueze egoismul, să devină mai disciplinați și mai bine pregătiți să se confrunte cu dificultățile vieții. Sfintele Scripturi le oferă părinților privilegiul enorm de a-i învăța pe copii valorile cerului: „Să le vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula” (Deuteronomul 6:7). Astfel, atunci când copilul „va îmbătrâni, nu se va abate de la ea [calea dreaptă]” (Proverbele 22:6). Ce mare privilegiu este să-i conduci pe copii la picioarele Domnului!

Dacă ești mamă sau tată, gândește-te la copiii tăi nu ca la o povară, ci ca la o moștenire pe care ai primit-o de la Dumnezeu Însuși! Așa îi vei iubi mai mult și relația ta cu ei se va îmbogăți. Dacă nu ai copii, îmbunătățește-ți atitudinea față de cei mici și poartă-te ca Isus, care S-a rugat pentru ei și i-a avertizat pe apostoli: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți…” (Matei 19:14).