Gura slobodă scufundă corăbii

Cine-și păzește gura își păzește sufletul; cine-și deschide buzele mari  aleargă spre pieirea lui. – Proverbele 13:3

 

Pe lângă faptul că a fost un pianist virtuoz, polonezul Arthur Rubinstein (1887–1982) era o persoană care vorbea câteodată prea repede. Și încă în mai multe limbi. La un moment dat a suferit de o răgușeală acută, care a stârnit o grămadă de zvonuri despre cancer sau altă boală fatală. Disperat, Rubinstein a mers repede la medic. În timpul consultului, Rubinstein a fost foarte atent la fața doctorului, dar aceasta nu reflecta nicio stare sufletească. Doctorul i-a spus pur și simplu să revină a doua zi. Virtuozul pianist, copleșit de teama că își va pierde viața, nu a putut să doarmă toată noaptea. Scena s-a repetat și la a doua vizită medicală. Doctorul privea și cădea pe gânduri fără să spună nimic. Atunci muzicianul a izbucnit:

– Domnule doctor, spuneți-mi ce se întâmplă! Nu contează care este adevărul. Am avut viața plină de satisfacție și de succes. Sunt gata pentru ce e mai rău. Dar spuneți-mi, vă rog, ce se întâmplă cu mine?

– Vorbiți prea mult, a fost răspunsul medicului după o scurtă pauză.

Biblia ne avertizează de multe ori că suntem în pericolul de a vorbi prea mult, dar riscul nu este acela de a răguși, ci de a produce daune prin cuvintele aspre pe care le spunem altora și prin problemele pe care ni le cauzăm singuri. Versetul de astăzi se referă în mod precis la „distrugerea/pieirea” pe care o poate produce cineva care „își deschide [larg] buzele”. Este foarte adevărat proverbul: „Orice pasăre pe limba ei piere.”

Una dintre cele mai practice căi de a exemplifica iubirea lui Dumnezeu este folosirea cuvintelor într-o manieră plină de tact și înțelepciune. Acest lucru se aplică tuturor tipurilor de relații, în special celor de familie, unde uităm adesea acest principiu din cauza excesului de încredere și de intimitate pe care ni-l oferă familia. Ar trebui să depunem orice efort posibil și să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dea înțelepciunea de a vorbi adecvat și rezonabil, apoi să rămânem tăcuți.

În sudul Turciei, în lanțul muntos Taurus, trăiește o specie de cocori cu un comportament ciudat: scot sunete extrem de stridente în mod necontrolat în timpul zborului. Asemenea sunete atrag vulturii, care vânează aceste zburătoare. Dar s-a observat că, pentru a tăcea și a-și diminua impulsul natural de a țipa, păsările poartă pietricele în cioc. Acest obicei le ajută să nu mai croncăne și să nu mai atragă atenția prădătorilor.

Dacă ai probleme cu controlul cuvintelor, invită-L pe Dumnezeu astăzi în viața ta și El îți va da înțelepciunea să vorbești cuvinte potrivite și să nu spui ce nu trebuie.