Mă pot înfuria?

Mâniați-vă și nu păcătuiți. Să n-apună soarele  peste mânia voastră. – Efeseni 4:26

 

„Mâniați-vă...” Se pare că apostolul Pavel îi încurajează pe creștinii credincioși să se înfurie, dar între niște limite. Ștefan s-a folosit de acest verset pentru a țipa la soția lui când aceasta făcea ceva cu care el nu era de acord. Cu o ocazie, un prieten apropiat i-a spus:

– Ștefan, nu e drept să te enervezi pe soția ta.

– Dar apostolul Pavel le-a spus efesenilor: „Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Așa că eu nu păcătuiesc, fiindcă am dreptate în tot ce spun. Ea este cea care mă provoacă și mă scoate din minți, a fost răspunsul lui.

Trebuie să fim atenți când înțelegem acest pasaj ca pe o licență la folosirea liberă a mâniei. Să ne aducem aminte ce spun câteva versete mai departe, unde, prin aceeași inspirație, avem o listă de trăsături lumești printre care găsim și mânia, ura și cearta (Efeseni 4:31). Să nu uităm numeroasele pasaje unde ura și furia sunt condamnate (Proverbele 15:8; 17:14; Psalmii 37:8; Iacov 1:20) și nenumăratele texte unde sunt evidențiate virtuțile cuvintelor plăcute (Proverbele 15:1,23; 16:22,23).

Majoritatea teologilor înțeleg că această indignare se referă la mânia împotriva păcatului, a nedreptății, a imoralității și a falsității… Dar Pavel nu vrea ca vreun creștin să se înfurie pe soție, pe copil, semen, prieten sau frate, ci să simtă furie din cauza răului, așa cum spunea Augustin din Hippo: Cum dilectione hominum et odio vitiorum („Iubește-l pe păcătos și urăște păcatul”).

Mânia este o emoție negativă care produce transpirație, creșterea tensiunii arteriale, creșterea volumului vocii, o privire pătrunzătoare, tremurul mâinilor, stare de tensiune, folosirea cuvintelor ofensive și abuzul verbal sau fizic. Aceste simptome nu sunt benefice pentru sănătatea fizică sau morală și pentru dezvoltarea relațiilor interpersonale.

Dacă ai tendința să te înfurii, să îți verși nervii pe alții, începe chiar de astăzi o schimbare. Adu-ți aminte că problema ta are două componente: tu și Dumnezeu. O dispoziție iritabilă adânc înrădăcinată are nevoie de intervenție divină. Așază‑te cu credincioșie în brațele Sale, sperând că Dumnezeu va face totul posibil. Mai mult decât atât, trebuie să înveți să-ți faci partea și să deprinzi modalități de a-ți controla cuvintele, a-ți păstra calmul, a recurge la cuvinte blânde și la maniere amabile, până când toate devin la tine un obicei. Așa vei face ce îți spune Domnul – să lași mânia și răutatea (Coloseni 3:8).