Copii adoptaţi

Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava”, adică „Tată”. – Romani 8:15

 

A te naște într-o familie prestigioasă, a avea o mulțime de bani și proprietăți, a atinge ținte academice și profesionale de excepție sunt unele dintre căile prin care primim onoare și valoare în lumea seculară. Dar aceste lucruri nu au valoare ultimă înaintea lui Dumnezeu. Domnul nu Se uită la înfățișare, ci la inimă. El îl evaluează pe om în funcție de dragostea sa pentru Creator și pentru cei de lângă el.

În ciuda faptului că are altă scară de valori față de oameni, Dumnezeu folosește limbajul și cultura noastră pentru a ne ajuta să înțelegem ideile și conceptele Sale. De aceea folosește în mod repetat în Noul Testament exemplul sclaviei și libertății pentru a ilustra viața unei persoane înainte și după primirea lui Hristos ca Mântuitor.

Pe vremea Imperiului Roman nu exista niciun grup social care să apere libertatea și să abolească sclavia. Foarte puțini oameni considerau nedreptate faptul de a lua și a deține sclavi, pentru că aceștia erau o parte a vieții cotidiene. De fapt, sclavii puteau fi obiectul abuzului și asupririi. Cei care erau credincioși și ascultători primeau un tratament special și câteodată erau eliberați și erau angajați ca asistenți, profesori sau contabili, în funcție de capacitățile lor.

Ultimul pas către libertate era atunci când sclavul era adoptat de către stăpânul său. Textul de astăzi ia această realitate socială a vremii respective și prezintă contrastul dintre sclavie și adopție. Prima era o stare de teamă – teama de a fi umilit, lovit, exploatat fizic, emoțional sau sexual. Adopția era starea care îi permitea persoanei adoptate să se adreseze lui pater potestas fără să fie nevoie să folosească titluri de politețe, numindu-l simplu Abba (tată).

Potrivit dreptului roman, saltul de la sclav la fiu adoptat presupunea o schimbare enormă. În momentul adopției, persoana primea un prenume nou și numele noii familii. Mai primea și dreptul de a moșteni în cota corectă bunurile familiei, ca oricare copil legitim. Mai mult decât atât, era considerat ca fiu legitim și biologic, conform dreptului roman. În cele din urmă, viața sa anterioară de sclavie era ștearsă și uitată definitiv.

Astăzi, să acceptăm privilegiul de a nu mai fi sclavi, ci de a fi copii ai lui Dumnezeu. Acest lucru ne va face să uităm toate nedesăvârșirile și eșecurile și să ne concentrăm pe spiritul adopției, care ne dă dreptul să venim înaintea Tatălui ceresc cu afecțiunea unui copil.