Cununa de glorie şi coroana regală

Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească  în mâna Dumnezeului tău. – Isaia 62:3

 

Cea mai mare dorință a poporului Israel în timpul captivității lui în Babilon era să se întoarcă la Ierusalim, să reconstruiască templul, să se bucure de libertatea de a se închina și să-și reia tradițiile și obiceiurile. Odată cu cucerirea Babilonului de către Cir Persanul, în 539 î.Hr., o fereastră de speranță s-a deschis, deoarece numele cuceritorului persan fusese menționat într-o profeție scrisă cu o sută de ani mai devreme (Isaia 44:28). La un an după cucerirea Babilonului, în 538 î.Hr., Cir a dat un decret care garanta eliberarea evreilor și le permitea să se întoarcă acasă să restaureze templul din Ierusalim și să-și refacă viețile în țara natală. El nu numai că le-a permis să se întoarcă, ci le-a înapoiat tot aurul, argintul și bogățiile pe care Nebucadnețar le luase din templu (Ezra 1).

În ciuda acestei vești bune, realizarea acestui proiect nu a fost ușoară, potrivit cărții lui Ezra. În primul rând, numai o parte dintre exilați au hotărât să folosească ocazia de a se întoarce în Iuda. În al doilea rând, mulți dintre cei care s-au întors (în special bătrânii) se plângeau că restaurarea templului nu mai putea aduce înapoi gloria dintâi. În al treilea rând, oponenții încercau să oprească reconstrucția templului. Mai știm de la profetul Hagai că mulți oameni, în loc să se intereseze de construirea casei lui Dumnezeu, erau mai degrabă interesați de construirea propriilor case. Când s-au hotărât în cele din urmă să revină la reconstruirea templului, s-au confruntat cu resurse limitate și cu dificultăți.

Mesajul din Isaia 62 vine în momentele dificile ale poporului lui Dumnezeu și aduce speranță, perspectivă și curaj. Una dintre metaforele folosite este cea din versetul de astăzi: cununa de glorie și coroana regală. De-a lungul istoriei omenirii s-au folosit multe obiecte de podoabă pentru a marca autoritatea, distincția și onoarea: tiare, mitre, coroane, salbe, eșarfe, centuri, fireturi, medalii și medalioane. Dar cununa și coroana din versetul de astăzi sunt diferite. Ele vin din mâna Domnului. Privilegiile și onorurile sunt pe măsura Celui care le oferă. Nu există nimeni mai presus de Împăratul universului. Nu acorda prea mare importanță prestigiului oferit de mâna omului! Acest fel de prestigiu este imperfect, deoarece este oferit și acceptat de simpli muritori. Acordă valoare supremă demnității care vine de la Dumnezeu, care ne face desăvârșiți atunci când o primim. Ce privilegiu sublim!