Titluri de nobleţe

Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt,  un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui,  ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat  din întuneric la lumina Sa minunată. – 1 Petru 2:9

 

Şi în cele mai vechi consemnări istorice ale omenirii găsim dovezi despre segregarea socială pe clase. Fără excepție, unii ajung în poziții privilegiate, în timp ce alții, dimpotrivă, rămân săraci și oprimați. Cei privilegiați, pe lângă bogăție și avantaje, primesc și titluri nobiliare.

Un exemplu al acestei practici vine din vremea Europei feudale (secolele al IX-lea–al XV-lea), când regii le acordau titluri nobiliare celor care câștigau lupte în războaie sau aveau realizări intelectuale sau sociale. Unele titluri aveau valoare permanentă și erau transferate urmașilor celor care le purtau. Unele țări au păstrat până astăzi acest sistem și continuă să aibă duci, arhiduci, marchize și marchizi, conți, viconți, baroni, sir și lady, care au documente oficiale prin care își legitimează titlurile nobiliare. Astfel, deținătorii acestor titluri au acces la evenimentele private dedicate oamenilor de rangul lor, se bucură de onoruri și chiar de venituri asociate acestor titluri.

Acest sistem nu se potrivește sub nicio formă cu mesajul creștin, care ne aduce aminte că suntem cu toții copii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos (Galateni 3:26), că Dumnezeu nu face favoritisme între oameni (Romani 2:11) și că primul trebuie să fie ultimul și ultimul trebuie să fie primul (Matei 20:16). Totuși – probabil pentru a le inspira curaj creștinilor disprețuiți din vremea sa –, apostolul Petru folosește câteva titluri de onoare care confirmă statutul de „popor ales, preoție împărătească, popor sfânt și oameni aleși ai Săi [ai lui Dumnezeu]” pentru toți cei care se hotărăsc să proclame binecuvântările și virtuțile Tatălui nostru ceresc.

În trecut erau anumite programe de televiziune numite „Regină pentru o zi” sau alte formulări similare. Timp de o zi, persoana aleasă, de obicei o mamă sau o femeie casnică, primea tratamente cosmetice, haine deosebite și multe ocazii de distracție, cu petreceri și cuvinte de laudă. În cursul acestei zile, femeii norocoase îi era interzis să lucreze, în timp ce alții trebuiau să-i facă munca.

Sigur că numai unele femei s-au bucurat de onoarea de a fi „regine” pentru o zi. Textul de astăzi ne garantează apartenența și demnitatea nu unei puteri nobiliare, ci a Împăratului universului Însuși, și nu numai pentru o zi, ci pentru întreaga veșnicie. Gândește-te la binecuvântata descendență de a fi copil al lui Dumnezeu și la privilegiul de a-I sluji.