Căsătoria interzisă

Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate și îndurare. – Osea 2:19

 

Nazneen era o fată de numai 14 ani când s-a logodit cu Aasir, care avea 18 ani. Chiar dacă nu petrecuseră prea mult timp împreună, cei doi se bucurau amândoi de visul minunat al unei căsnicii pline de bucurie, înconjurați de copii, într-o atmosferă fericită și cu un viitor frumos. În ciuda tinereții ei, Nazneen era în stare să-și iubească logodnicul din adâncul inimii ei. Aasir era plăcut și arătos, cu un loc de muncă decent și toate prevesteau că el avea să fie un soț excelent.

Totul s-ar fi întâmplat întocmai dacă nu ar fi fost un eveniment care s-a petrecut într-o noapte. Pe la ora 2, hoții au spart casa lui Nazneen, i-au legat pe părinții ei, au luat toate lucrurile de valoare și le-au găsit pe Nazneen și pe încă două surori ale ei mai mici, speriate, în dormitor. Tâlharii au luat-o pe fata mai mare să o violeze. Nazneen știa consecințele tragice ale unei asemenea situații, așa că a apucat un cuțit mare de bucătărie și, țipând, le-a spus tâlharilor că, dacă ei continuă, ea se va sinucide. Tâlharii s-au speriat și au rupt-o la fugă cu lucrurile furate, fără să-i facă lui Nazneen nimic. Când au aflat despre acest incident, Aasir și familia lui au spus că fata a fost „folosită” și nu mai era vrednică de căsătoria cu Aasir. Nunta nu a mai avut loc niciodată.

Aasir și familia lui nu au respins-o pe fată pentru că fusese violată, ci pentru că fusese obiectul unei tentative nereușite de viol. Virginitatea este o condiție de cea mai mare valoare în multe societăți și culturi de astăzi. Și în Israel lucrurile stăteau la fel. Dacă se descoperea că o mireasă nu era virgină și i se putea dovedi vina, aceasta era omorâtă cu pietre (Deuteronomul 22:13-21).

Cartea lui Osea exprimă în mod deschis – în special pentru cei care apără virginitatea și fidelitatea –, să se înțeleagă foarte clar, că Dumnezeul universului dorește să ia în căsătorie o națiune adulteră, dacă aceasta s-a pocăit. El este dispus să ierte fapte pentru care unele popoare și culturi pedepsesc cu moartea, în vederea restaurării onoarei familiei.

Atitudinea lui Dumnezeu prezentată în cartea Osea exclude orice mijloc violent de restabilire a onoarei și transmite ideea de iertare a femeii care a fost necredincioasă, rol jucat de poporul Său ales. Sigur că Dumnezeu îi administrează pedeapsa (Osea 2:13), dar apoi o curtează, o duce în pustiu, îi vorbește la ureche (v. 14) și apoi o ia în căsătorie (v. 19). Ce lecție minunată de dragoste și iertare, de aplicat în dreptul obiceiurilor și tradițiilor noastre!