La timpul lui

A învățat greu să folosească olița. Și nu era ca și cum nu-mi făceam partea. Întrucât i se irita pielea de la scutec, la 18 luni am decis că soluția cea mai bună era să-l învăț să folosească olița. Din nefericire, fiul meu nu era atât de pregătit ca mine, astfel că abia la vârsta de patru ani a început să folosească doar olița.

Uneori mă întrebam dacă voi schimba pantaloni uzi în următorii 20 de ani. El pur și simplu nu înțelegea ce trebuie să facă și nici nu părea să-i pese. Am crezut că va dura o veșnicie, dar, într-o bună zi, s-a oprit. A decis că era destul de mare să folosească toaleta, iar atunci s-a terminat.

Uitându-mă înapoi la acei ani, îmi doresc să fi fost mai relaxată și să mă fi îngrijorat mai puțin. Acum mi-e ușor să vorbesc, când covorul nu mi-e îmbibat de urină zilnic. Însă învățarea folosirii oliței nu este singurul moment în care trăim senzații de neputință.

Ce zici de momentul când copilul nu începuse încă să meargă în picioare, iar oamenii începuseră să pună întrebări? Sau când copilul se smiorcăie în fiecare dimineață când îl lași la grădiniță și te temi c-o să plângă după tine și când o să aibă zece ani?

Sau când nimeni în afară de tine nu poate înțelege ce spune, iar situația nu pare să se îmbunătățească? Dar ce zici de situațiile în care copilul nu pare să se descurce la școală, iar toți ceilalți par să avanseze foarte repede, lăsându-l în urmă?

Adevărul adevărat este că, de fapt, copiii se maturizează în ritmuri diferite și cu toții au și vor avea părțile lor forte, în timp ce continuă să aibă și slăbiciuni. Nu este corect să ne comparăm copiii cu cei ai cunoscuților. Copilul tău este o compilație unică între tine și partener, iar Dumnezeu l-a creat exact în acest fel, cu un scop precis.

La timpul hotărât de El, copilul tău va învăța să folosească toaleta, să fie curajos, să citească și se va înălța suficient de mult încât să poată ajunge la paharul lui de apă. La timpul hotărât de El, noi, părinții, vom deprinde răbdarea și vom dobândi înțelepciune. Când El va termina lucrarea cu noi și cu copiii noștri, familia va deveni plină de dragoste și credință, o moștenire care să fie transmisă mai departe generațiilor de după noi.

Tată, oferă-mi răbdare în creșterea copilului meu și ajută-mă să am încredere în felul în care Tu sincronizezi lucrurile!

Patty Froese Ntihemuka