Interludiu în hol

Este 6:30 dimineața. Alarma dă deșteptarea. Este 6:35. Mintea mi se trezește încetul cu încetul, apoi începe să prindă viteză, ca un motor rece. Cursa începe. Îmbracă-te, îmbracă copiii. „Ți-ai pus hainele de sport? Unde este bonul pentru masa de prânz? Ți-ai găsit mănușile? Unde sunt cheile de la mașină? Haideți să mergem; este aproape 8:00. Cine nu și-a terminat micul dejun? Mănâncă-l acum. Haideți să mergem! Ia-ți haina! Dă jos pantalonii scurți, e iarnă afară!”

Aceasta este o dimineață tipică pentru mine și, în timp ce iau ghiozdane, pachete de prânz, geanta de serviciu și haine, mă gândesc la propriul serviciu, la activități de după școală, ce să gătesc pentru cină. Trebuie să îmi vizitez mama la azil și să încep să scriu povestea pentru Paște. Soțul meu îmi dă de înțeles că este rândul meu să plănuiesc următoarea ieșire, dar sunt atât de obosită! Unul dintre copii a avut un coșmar azi-noapte și m-a ales pe mine ca izgonitoare de duhuri rele. De ce nu l-a ales pe tatăl lui? Sunt obosită.

Sunt din nou în întârziere, cu nervii la pământ din cauza lipsei de somn. Trebuie să plecăm înainte de ora 8, dar copiii nu cooperează. „Trebuie să plecăm!” strig eu. „Haideți! Dimineața nu trebuie să faceți altceva decât să mâncați și să ieșiți pe ușă. Grăbiți-vă!” Stând acolo, în hol, cu brațele pline de ghiozdane, pachete de prânz și chei, țip la copii să se grăbească. Unul începe să plângă, iar altul începe să se învârtă, scăpat de sub control. Mă opresc. Mă uit la ei. Inima mi se rupe când văd ce se întâmplă. Acesta nu este modul în care ar trebui să înceapă ziua!

Las totul din mâini și mă prăbușesc pe genunchi. Îi chem la mine pentru o îmbrățișare lungă. Mă liniștesc. „Șșt, totul e bine! Lui mami îi pare rău că a țipat. Ziua de azi nu a început bine, haideți să-I cerem lui Dumnezeu să mă ajute să am răbdare și să vă ajute să aveți o zi bună!”

Se ghemuiesc lângă mine când văd că mama pe care o știu și o iubesc își revine. Toți trei ne rugăm, iar Dumnezeu Își face treaba din nou. Aduce liniște în haosul nostru. În cinci minute, holul nostru s-a schimbat. Copiii fericiți urcă în mașină cu mine. O să întârzii la muncă, un copil va întârzia la școală, dar astăzi această mamă a redescoperit puterea lui Dumnezeu de a potoli furtunile din hol.

Doamne, știu că viața mea este încărcată uneori, dar Te rog, ajută-mă să îmi iau timp să mă port așa cum vrei Tu!

 Yvonne Rodney