Copilul meu de ispășire

Îmi mângâi abdomenul rotunjit și rostesc o rugăciune pentru copilul pe care îl simt mișcându-se în mine. Aceasta este a doua mea șansă.

Dar prima mea șansă în calitate de femeie credincioasă.

Mi se pare că vremea demult trecută a celor 16 ani ai mei este foarte departe. Eram atât de tânără, atât de singură, atât de speriată! Nu citisem niciodată Psalmul 139. Nu Îl cunoscusem pe Acela care m-a modelat din țărână și m-a numit „minunată”. Singurul lucru pe care îl știam cu siguranță era că nu puteam să cresc un copil singură. Cât de mult îmi doream ca bebelușul meu să ajungă într-o casă iubitoare!

Dumnezeu era departe în acel punct din viața mea, dar acum cunosc un Dumnezeu care este devotat chiar și celor cu puțină credință. Nu a renunțat niciodată la mine. Nu m-a abandonat niciodată. M-a binecuvântat cu un soț iubitor dincolo de cele mai îndrăznețe așteptări. Un soț care Îl iubește și Îl servește pe Dumnezeu și care dorește doar ce este mai bun pentru mine.

Toate cuvintele lui Dumnezeu despre sacralitatea vieții și despre trupul meu ca templu sfânt le port ca pe niște valori personale care mă țin ancorată în credință. Știu că sunt prețioasă și onorată în fața lui Dumnezeu și la fel și copilul meu. Știu că am fost cumpărată cu un preț și că trupul acesta nu este al meu. Este templul Duhului Sfânt.

Știu că Dumnezeu ne așază în familii. Nu este nimic accidental. Totul este rânduit de Dumnezeu. Țin acest gând aproape de inimă, cultivându-l în timp ce mă rog pentru familia adoptivă a primului meu copil.

Și acest bebeluș care se mișcă în pântecul meu este copilul meu de ispășire.

Sunt beneficiara iubirii răscumpărătoare.

Doamne, dă-mi dragoste altruistă pentru copilul meu și înțelegere asupra marii Tale iubiri cu care M-ai iubit!

 Jude Urbanski