Ghemotoc de speranță cu ochi albaștri

Au fost multe lacrimi. Mai multe decât se pot număra. Mi-au șiroit din ochi în diverse situații. Adeseori îl priveam pe unicul nostru fiu cum se uita la alte familii cu mai mulți copii. Mi s-a rupt inima când soțul meu a întors capul după o micuță roșcată, care, după felul în care arăta, ar fi putut fi fata noastră. Apoi și-a întors capul în altă direcție. Infertilitatea făcea ravagii.

Dorința de a avea măcar încă un copil ne umplea inima. Însă fiecare sarcină se termina la fel, iar noi aproape ne pierduserăm speranța. Apoi a venit operația care ne-a spulberat visurile. Bugetul nu ne permitea să adoptăm un copil. Pierduserăm orice fărâmă de speranță, cel puțin așa credeam.

El s-a născut într-o zi de Sabat, într-o dimineață rece de ianuarie. Știam că urma să vină pe lume și, cel mai probabil, i se va oferi o altă casă decât cea a părinților lui biologici, așa că ne-am rugat. Ne-am rugat și tot rugat. Era un ghemotoc de speranță cu ochi albaștri. După trei săptămâni s-a alăturat familiei noastre. Au trecut trei ani până când totul a fost oficial și legal, însă acest copil prețios deja devenise fiul nostru. Nepotul nostru după naștere, dar fiul nostru prin alegere și răspuns la rugăciunile noastre fierbinți!

Drumul nu a fost mereu ușor. Decăderea din drepturile părintești a acumulat anumite tensiuni, iar procesul părea că nu se mai termină. Dar, privindu-l pe micuț cum crește, devenind un băiețel atât de dulce, apoi un băiat tot mai mare, ne mai revenea speranța în suflet. O minune, în adevăratul sens al cuvântului. Darul lui Dumnezeu care să ne reamintească să nu ne pierdem niciodată speranța.

Când speranța noastră era aproape stinsă, Dumnezeu a găsit o modalitate să reînnoiască prezența Spiritului Său în viața noastră. El ne-a îndeplinit visurile, chiar dacă totul părea imposibil. Căile Lui le depășeau atât de mult pe ale noastre, încât nu le-am înțeles decât când a pus în brațele noastre visul pentru care ne rugam. Nu-ți pierde niciodată speranța! Este materialul din care sunt făcute visurile... visurile noastre și ale lui Dumnezeu pentru noi. Aceasta ne spune Ieremia 29:11.

Doamne, iartă-ne atunci când viziunea noastră umană ne face să credem că nu mai există șanse! Ajută-ne să vedem ce vezi Tu: acea speranță care nu ar trebui să moară niciodată! Acea dragoste care este alegerea Ta pentru noi.

Kimberley Targert-Paul