Maternitatea a venit ușurel

Ca tânără soție, mi s-a spus că s-ar putea să am dificultăți în a rămâne însărcinată. Nu am acordat multă atenție acestei informații. Nici nu mă gândeam să am un copil. Șase luni mai târziu am fost uluită de rapiditatea cu care mă îngrășam. O prietenă înțeleaptă mi-a sugerat să mă duc la doctor. Acesta mi-a spus prompt că sunt însărcinată. Nu am știut cum să fac față unui asemenea eveniment, așa că am început să învăț să fac mâncare, să fac curățenie și să lucrez la noua noastră afacere. Singurul lucru ce servea ca amintire că eram însărcinată era că oboseam destul de repede.

Vara umedă era în plină desfășurare, camera bebe-lușului era cât se putea de bine pregătită cu un buget restrâns, când, într-un final, a venit noaptea în care m-am grăbit la spital. Orele lungi ce au urmat au fost învăluite în ceață, din cauza anesteziei, a fricii și durerii. Eram atât de nepregătită pentru naștere... de statutul de mamă, nici nu mai zic...

Acestea erau zilele de dinaintea lecțiilor de puericultură, de dinaintea învățării tehnicii Lamaze sau măcar a unui instructaj de bază pentru naștere. Când totul s-a terminat, eram singură cu o fetiță mică, într-un salon din capătul holului. Am privit la bebelușul înfășat din pătuțul de lângă mine și îmi amintesc că mă simțeam deconectată și încă nu credeam că sunt mamă. Știam că este a mea – avea nasul meu, gura și ochii. „O, Doamne Isuse”, m-am rugat, „te rog să aibă picioarele tatălui ei!”

În acel moment, toate instinctele de mamă au intrat în funcțiune. Voiam să o protejez și să îi dau tot ce pot mai bun pe lume. În fiecare zi mă uitam la ea, îi țineam degetele mici în ale mele, îi puneam capul pe pieptul meu și îi fredonam ușor. Asistentele m-au învățat cum să o hrănesc, să o spăl și să o înfăș. Am stat în spital zece zile și am reușit să îmi refac puterile înainte de a merge acasă.

Lianro petrecea mare parte din timp cu mine, câtă vreme tatăl ei lucra, învăța și își croia o profesie. Mergea peste tot cu mine, împărțind timpurile de singurătate, dar și pe cele de bucurie în explorarea lucrurilor noi. Încetișor, cu blândețe, Isus a realizat acest lucru nou în viața mea. Cadoul maternității a venit ușurel și a fost unul dintre cele mai frumoase cadouri ale vieții.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru cadoul maternității, împotriva voinței mele! Dă-le mamelor tinere speranță, putere și curaj, pentru că Tu ești Cel care ne pregătește pentru viața de mamă!

 Emra Wagener Smith