Găsirea echilibrului

Cea mai dureroasă lecție pe care am învățat-o vreodată a fost să găsesc echilibrul între copilul cu o voință puternică și copilul cu o inimă delicată. Nevoia de atenție a copilului ambițios poate deseori eclipsa nevoia copilului înțelegător. Din păcate, de multe ori daunele se pot observa doar în momentul în care este prea târziu.

Pe la sfârșitul verii când copiii mei aveau șase și, respectiv, patru ani, mi-am dat într-un final seama cât de grave deveniseră lucrurile. Ne bucuram, acasă la bunica, de o după-amiază de bălăceală când am realizat că cineva lipsea. Băiatul mai mic se retrăsese, neobservat, într-un colț al curții și stătea singur și tăcut. I-am lăsat sora gălăgioasă să se joace în piscină și am mers în locul umbrit de un stejar. „Ce s-a întâmplat, dragule?” l-am întrebat.

Niciun răspuns. A stat neclintit încă un moment, apoi și-a luat jucăria din cauciuc, pe care o numise în mod creativ „Șarpe”, și a început să îi vorbească. Nu a schițat niciun indiciu că m-ar fi auzit. Pentru că nu voia să vorbească cu mine, m-am prefăcut că eram șarpele. I s-a luminat fața și a discutat fericit cu șarpele. Conversația mi-a frânt inima în două. Am realizat că, în casa lui zgomotoasă, a renunțat la dorința de a fi auzit și s-a refugiat vorbind cu obiecte neînsuflețite pentru a-și satisface nevoia de atenție.

M-am simțit cea mai cumplită ființă umană de pe planetă pentru că îngăduisem să se întâmple așa ceva. A durat foarte mult timp și a fost nevoie de foarte mult efort ca să înceapă din nou să îmi răspundă. Lecția pe care am învățat-o din această întâmplare a fost să fiu mereu atentă. În timp ce un copil îți acaparează atenția, altul poate are nevoie mai mare de ea.

Tată drag, Îți mulțumim pentru dragostea Ta statornică! Îți mulțumim pentru că ești părintele perfect! Iartă-ne eșecurile! Deschide-ne ochii la aceia care nu au curajul sau abilitatea de a ne atenționa cu privire la nevoile lor!

Carey Pearson