Să apreciem diferențele

Un prieten a mărturisit odată că cei doi copii ai săi erau atât de diferiți unul de celălalt, încât devenise dificil pentru el să-i iubească în mod egal. Avea tendința să favorizeze copilul care îi semăna mai mult. Acest lucru a continuat până în momentul în care a realizat că Dumnezeu îi oferise exact copiii de care avea nevoie pentru a-l ajuta să crească în cunoașterea lui Hristos. Astfel a ajuns să înțeleagă și să-și aprecieze copiii pentru unicitatea lor.

O mamă meticuloasă avea un fiu neglijent în ale curățeniei. După ani de zile în care a încercat să-l schimbe, a înțeles că, din punct de vedere moral, comportamentul lui nu era greșit. Imediat ce a realizat că o persoană foarte îngrijită nu este superioară din punct de vedere moral față de o persoană dezordonată, a reușit să se bucure cu adevărat de fiul ei, l-a ajutat în slăbiciunile lui și l-a încurajat să-și dezvolte calitățile. Pentru a ajunge să apreciem și să înțelegem trăsăturile specifice ale copiilor noștri, este necesar să avem în vedere patru întrebări:

Ce îi oferă energie copilului meu? Îi place să stea în compania altor persoane? Sau preferă să stea singur? Cei doi copii ai noștri adorau să-și petreacă timpul cu prietenii lor. Fiul nostru, pe de o parte, își aducea toți prietenii acasă, unde tuturor le plăcea să aibă activități diverse și mâncare din belșug. Fiica noastră, în schimb, considera casa un loc în care te poți refugia și îți poți recăpăta energia.

Cum procesează informația copilul meu? Unii se bazează în mare măsură pe cele cinci simțuri, în timp ce alții se sprijină mai mult pe intuiție. Concentrarea atenției asupra lucrurilor mărunte este un pic dificilă pentru ei. Din acest motiv au nevoie de răbdare și de încurajare. De obicei, copiii sunt creativi.

Cum ia copilul meu decizii? Copilul rațional te va scoate din sărite cu întrebări.

Cum se raportează copilul meu la lumea exterioară? Unii au opinii puternice, sunt ordonați, le place să facă alegeri și se descurcă mai bine când au program și planuri bine stabilite. Au nevoie să știe ce se întâmplă și au nevoie de ajutor în luarea deciziilor bune.

Când recunoaștem aceste nevoi și renunțăm la compararea copiilor noștri, le dăm libertatea să se dezvolte și să devină ceea ce au fost meniți să fie.

Doamne, ajută-mă să-mi văd copilul prin ochii lui Hristos: unic, de neînlocuit și plăcut!

Susan Murray