Iată-L!

Ca tânără soție de misionar și mamă în Africa, responsabilitățile zilnice aproape că m-au copleșit. Dacă lucrurile nu decurgeau după programul bine stabilit, nu reușeam să acopăr toate responsabilitățile. Trezindu-mă înainte de răsărit, studiam Biblia la lumina lumânării sau a lămpii cu kerosen. Apoi, după ce fierbeam apa pentru filtrul vertical, astfel încât să avem apă potabilă pentru respectiva zi, pregăteam terci de ovăz la butelie sau la soba de gătit cu lemne, în funcție de cât de mult combustibil aveam pentru una sau pentru alta în acea săptămână. După ce soțul meu, profesor cu normă întreagă, pleca la cursuri, îl trezeam pe Kent, băiatul nostru de patru ani, pentru micul dejun.

Deseori în timpul micului dejun auzeam o bătaie timidă la ușa din față. Deschizând, găseam una sau două femei băștinașe așteptând cu copiii lor flămânzi. Plângeau când mă vedeau pe mine, o străină, că mă doare inima pentru ele. Împărțeam cu ele orice porție de mâncare sau orice haină aveam. Când o prietenă, Kerina, ajungea la noi să mă ajute cu o parte din treburi și să stea cu Kent pentru câteva ore, trebuia să fiu îmbrăcată și pregătită – cu planurile de lecție, să ajung în clasa unde predam limba engleză.

Într-o dimineață, în timp ce mă grăbeam cu treburile mele multe, Kent s-a trezit mai devreme ca de obicei. Înainte de a lua micul dejun, s-a dus pentru câteva minute să se joace pe veranda închisă din spatele casei. Dintr-odată s-a întors în bucătărie atât de emoționat, încât abia putea vorbi.

— Puișor, ce s-a întâmplat? l-am întrebat, alarmată.

— Mamă, vine! Este aproape aici! și o fericire neașteptată i-a învăluit fața.

— Cine e aproape aici? l-am întrebat, uitându-mă peste capul lui spre verandă.

— Isus este aproape aici! Vino să-ți arăt norul mic de pe cer care se ridică.

M-am dus cu Kent și am văzut un norișor la orizont. Cu blândețe, i-am explicat băiețelului meu dezamăgit că, din cauza atâtor oameni care încă au nevoie să audă despre Isus, poate că norul nu era exact acela pe care El trebuia să vină.

— Bine, mami, nu-i nimic! a concluzionat Kent. Am înțeles, Isus nu e în nor, dar știu că e deja aici cu noi, în casa noastră, nu-i așa?

Îți mulțumesc, Doamne, că un copil mi-a reamintit că Tu ești cu mine în fiecare zi!

Carolyn Sutton