Ciocanul și cuiul

Zilele trecute, în efortul de a crea o atmosferă mai festivă, am decis să atârn de șemineu șosete ornamentale de sezon, dar nu aveam cu ce le prinde. Am scotocit prin casă și am găsit trei cuie, considerând că-și vor face treaba – cel puțin cu șosetele goale.

Primul cui a intrat în lemn, dar după două lovituri a început să se îndoaie în sus. A trebuit să-l țin strâns, cu riscul de a-mi da cu ciocanul peste degete. Cu al doilea a fost mai bine. La al treilea, a mers strună. Totuși nu eram foarte mulțumită. După ce am atârnat șosetele, am descoperit că puteam folosi agățătoarea de la șosete pentru a îndrepta cuiul în jos. În tot acest demers casnic, am învățat câteva lecții valoroase despre educație.

Copiii sunt diferiți. Am întâmpinat multe probleme la un cui, dar mai puține la celelalte. Unii copii ascultă repede și ușor, în timp ce alții vor opune rezistență la fiecare pas. Fiecare persoană reacționează diferit la propriul mediu, chiar dacă prin mediu ne referim la aceeași casă. Ceea ce va provoca ascultare la un copil va atrage revolta la celălalt.

Da, o să te cam lovești la degete. Vorba lui James Dobson, creșterea copiilor nu este pentru lași. E imposibil să înfigi cuiul copilăriei în lemnul lumii reale fără să ajungi să te rănești. Dumnezeu poate sesiza problema și te poate ajuta. Avem nevoie de ajutor. Știi zicala că e nevoie de un sat întreg să crești un copil. Deci lasă satul să te ajute la creșterea copilului, oricare ar fi acest sat. Alege unul bun!

Trebuie să nu te îndepărtezi. Mi-ar fi fost imposibil să bat cuiul în direcția dorită dacă nu l-aș fi ținut strâns. Educația nu poate fi făcută prin telecomandă, de la distanță. Pentru copii, dar și pentru majoritatea adulților, dragostea înseamnă timp.

După ce am atârnat șosetele, am făcut un pas în spate să-mi admir capodopera. Frumos. Trei șosete roșii se balansau ușor, în fața șemineului. O priveliște perfectă de sărbători. Trei șosete, câte una pentru fiecare copil. Poate că, într-o bună zi, viața lor va fi o priveliște frumoasă într-o lume plină de durere și suferință. Degetele zdrobite vor fi meritat.

Doamne, Îți mulțumesc pentru lecțiile învățate prin aceste lucruri mici, dar care nu sunt deloc neînsemnate!

Faith A. Hunter