Primii pași

Una dintre activitățile mele preferate de recreere este observarea oamenilor. La mall, pe plajă, oriunde am ocazia. Sunt fascinată de atitudinile oamenilor și de interacțiunile lor.

Într-o zi stăteam și urmăream o tânără mamă împreună cu copilașul ei. Fetița tocmai învăța să meargă și era încă nesigură pe picioare. Făcea câțiva pași în față, apoi își pierdea echilibrul și cădea. Mama, cu brațele larg deschise, o prindea chiar înainte de a ajunge pe jos. Cu un râset ușor, ea zicea: „Ups! Hopa sus!”

Fața mămicii radia de mândrie văzând progresul copilului ei, care, la rându-i, îi oferea un zâmbet știrb și continua să meargă, căzând deseori. Am așteptat să văd dacă mama o va dojeni pentru că învăța atât de greu. Dar nu, n-a făcut așa ceva. Pur și simplu se apleca să-și ridice fiica în picioare de fiecare dată când aceasta cădea.

Am stat apoi și m-am gândit la lecția care tocmai se desfășurase în fața mea. Noi avem un Părinte ceresc ce ne dădăcește ca o mamă iubitoare. El stă cu mâinile întinse și strigă: „Ups! Hopa sus!” în timp ce facem, nehotărâți, primii pași pe drumul pe care ne-a chemat să-l străbatem. Și noi cădem adesea, dar El este acolo să ne prindă și să ne protejeze.

Îmi place să-mi imaginez mândria de pe fața Tatălui atunci când ne urmărește cum facem primii pași, cum învățăm să fim dependenți de El și cum învățăm să avem încredere în El fără rezerve. Nu ne dojenește niciodată pentru căderea noastră. Harul Său ajunge jos la noi, pentru a ne ridica. Ne ține și ne sprijină în parcursul vieții noastre.

Putem să ne punem fără ezitare încrederea într-un Tată căruia Îi pasă de noi și care ne iubește mult mai mult decât ar putea să ne iubească vreun părinte pământesc. El ne așteaptă cu brațele deschise. Lasă-L să te ridice și să te pună înapoi pe picioare!

Îți mulțumim, Tată, pentru brațul Tău întins, de care avem cea mai mare nevoie!

Cordell Liedrandt