Isus, în inima mea

Am ridicat o mână, făcându-i semn prețioasei mele copile de trei ani să se oprească din tropăit. Era unul dintre numeroșii copii care alergau pe culoarele din biserică, prin spate și pe laterale. Adulții păreau nepăsători la ceea ce se întâmpla. Lipsa de respect nu părea să-i deranjeze, dar eu crezusem că îmi învățasem deja copilul să respecte sanctuarul lui Dumnezeu.

Prinzând-o atunci când a trecut pe lângă mine, am îngenuncheat lângă ea. Respira așa de tare, că îmi flutura părul. Însă nu voia altceva decât să se pună din nou pe alergat.

— Larissa, am mustrat-o, nu alergăm în casa Domnului!

A făcut ochii mari. Am început să-i explic că trebuie să fim respectuoși în casa specială a Domnului, ceea ce înseamnă că nu alergăm.

Buclele ei roșcate săltau în timp ce-și scutura capul, categorică. Așezându-și mânuța cu un gest dramatic pe piept, s-a aplecat spre mine și mi-a șoptit:

— Mami! La Școala de Sabat, nu a spus instructoarea că Isus vine în inimile noastre?

Am dat aprobator din cap, iar ea s-a apropiat din nou de mine, mi-a luat mâinile într-ale ei și le-a așezat cu atenție în dreptul inimii, care bătea cu putere. Și-a lipit obrazul de al meu și, cu toată încrederea, a zis extrem de serioasă:

— Mami, eu alerg în casa Domnului fiindcă atunci Îl pot simți în inima mea! Vezi? El e fericit. Nu-L simți!

În timp ce mâna mea simțea bătăile puternice ale inimii ei, propria mea inimă a tresărit la conștientizarea că Isus este ceva foarte real pentru scumpul meu copil. Oh, fie ca prezența lui Isus să radieze asupra întregii mele existențe, astfel încât să nu pot rămâne tăcută cu privire la ce face Isus pentru mine, în inima mea, în viața mea și pentru totdeauna.

Dumnezeule Tată, Te invit în inima mea într-o manieră tangibilă! Ajută-mă să-Ți simt prezența în tot ceea ce fac! Ajută-mă ca bucuria pe care Tu mi-o aduci în inimă să o pot împărtăși cu toți cei din jurul meu!

Carol Bovee