Binecuvântările vieții de bunic

Să ajungi să fii bunic este o piatră de hotar fără precedent. Gândul că fiul sau fiica ta este acum adult și a devenit părinte îți produce o bucurie inimaginabilă. În timp ce îmi țineam nepotul în brațe pentru prima dată, am șoptit o rugăciune pentru ca acest copil să fie un ucenic al lui Isus și o binecuvântare pentru tot ce este în jurul lui.

Atunci când eu și soțul meu am devenit bunici, am discutat pe larg despre noul nostru rol. Nu puteam totuși să cădem de acord asupra unui punct – acela al disciplinei. Soțul meu considera că disciplina era responsabilitatea părinților, nu a bunicilor. El se vedea în rolul de prieten, partener de joacă al copilului, iar atunci când acesta se purta necuviincios, disciplina să fie lăsată în seama părinților.

Ca bunică, eu consideram că, la nevoie, era în aceeași măsură responsabilitatea mea să-mi disciplinez nepotul, pe cât era responsabilitatea părinților lui. Deși este adevărat că bunicii trebuie să respecte limitele cercului sacru din jurul casei copilului lor, eu cred că, în absența părinților, este treaba mea să instruiesc, să fiu model, să disciplinez. Bunicii trebuie să aibă puncte de referință pentru ca disciplinarea și educarea să fie consecvente.

Pe baza experienței acumulate, să fii bunic este oferta lui Dumnezeu la o nouă șansă de a educa o viață tânără. În zilele noastre, cu atâtea lucruri care ne distrag, Dumnezeu Se folosește de bunici pentru a consolida educația spirituală din casă. Influența bunicilor, dacă este exercitată corect, este o adevărată binecuvântare pentru nepoți, iar această binecuvântare se întoarce ca un bumerang la bunici. Atunci când oferi, primești întotdeauna înapoi și ești răsplătit din abundență, exact cum a promis Scriptura.

Tată, dă-ne înțelepciune și tact acum, când ne alăturăm copiilor noștri în grozava misiune de a forma tineri ucenici pentru Tine! Ajută-ne să îi respectăm în continuare pe copiii noștri și cercul sacru al familiei lor!

Sally Lam-Phoon