Preferata mea

Cele mai vechi amintiri ale mele din copilărie includ timpul petrecut cu bunica. Atunci când ne-a vizitat într‑un weekend, bunica m-a luat în brațe și mi-a citit cărți cu povestiri. Am savurat toată atenția pe care am primit-o, deoarece, în rest, trebuia să împart atenția mamei cu frații mei mai mici.

Când aveam patru ani, bunica m-a dus într-o excursie cu cortul. Ținând-o de mână, am aruncat pietre în apă. După cină am stat în brațele ei în fața focului de tabără până nu-mi mai puteam ține ochii deschiși. Apoi am dormit amândouă în cort, în sacul ei de dormit. În acea noapte ne-a vizitat tabăra un urs și ne-a mâncat o parte din provizii, inclusiv stafidele pentru cerealele mele. Când aveam șase ani, mama m-a lăsat să rămân peste noapte la bunica. În ziua următoare am mers cu autobuzul, ceea ce a fost foarte distractiv. Am mers la mall și ne-am uitat la oamenii care patinau pe gheață, în timp ce ciuguleam caju cumpărat de bunica.

Îmi plăcea la nebunie să merg la bunica. Ea mă lăsa să mă joc cu florile ei de plastic, cu care am decorat balustrada. Mi-am făcut un loc de joacă sub un brad imens din curtea ei din spate, unde am petrecut multe și fericite ore cu păpușile. Vara monta aspersoarele și mă lăsa să alerg prin jeturile de apă. Când eram mică, bunica era persoana mea preferată, pentru că își făcea timp pentru mine și mă înțelegea. Mi-a făcut haine la păpuși asortate cu rochiile pe care mi le făcea mie. M-a lăsat să o ajut în timp ce repara lucruri de la măsuța cu nisip, din camera de la Școala de Sabat. Făceam împreună fursecuri cu ciocolată. Și întotdeauna îmi citea povești.

Când aveam opt ani, m-am mutat împreună cu familia departe de unde locuia bunica. Mi-a fost foarte dor de ea. Bunica îmi scria scrisori. Îi scriam înapoi. Vara ne-o petreceam acasă la bunica. De la ea am moștenit dragul de scris, de învățat, de gătit, de mâncat caju, de cusut și de lucrat cu copiii. Ea m-a încurajat să-mi îndeplinesc visurile și a păstrat legătura cu mine până a murit. Am multe cărți în bibliotecă primite de la bunica, inclusiv prima mea Biblie. Influența pe care a avut-o bunica în viața mea este nemaipomenită. O iubesc foarte mult și aștept cu nerăbdare ziua în care ne vom reîntâlni, la revenirea lui Isus.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru bunicile care își împart timpul și dragostea cu nepoții lor!

Barbara Ann Kay