Vâslește în aceeași direcție cu copiii

Cum știe toată lumea, în fișa postului de bunic scrie că trebuie să se lase călărit de nenumărate ori, să citească povești înainte de culcare, să vizioneze la nesfârșit un desen animat, chiar dacă la aceeași oră se transmite campionatul de fotbal, să transfere în buzunarul bunicii fonduri nelimitate pentru zile de naștere sau bilete de avion la evenimente naționale de referință, precum căderea primului dinte de lapte

Nepoții noștri sunt la vârsta la care absorb cu ochii larg deschiși multe detalii. Așa că mă rog ca ei să vadă imaginea tandreții și iubirii Tatălui ceresc de fiecare dată când vine bunicul în vizită pe weekend. Dar această imagine pare mai degrabă un râu spiritual cu multe pietre ascunse.

Bunicii trebuie să privească în oglinda timpului și să realizeze că nu ei sunt părinții nepoților; nu noi suntem responsabili cu domeniile spirituale create de copiii noștri. Îndrumarea nepoților în relația lor cu Isus este sarcina primară a altcuiva, ceva ce eu, personal, nu îndrăznesc să subminez. În primul rând, nu ar fi corect. În al doilea rând, ar genera resentimente pe termen lung. În al treilea rând, le-ar da de înțeles fetelor mele că le consider eforturile insuficient de sârguincioase sau insuficient de solide doctrinar.

În ceea ce privește lucrurile spirituale, experiența mi-a arătat că se poate ajunge ușor la sufocare: rugăciunile în familie pot deveni mesaje redirecționate spre părinții „căldicei”, o contracarare a „închinării la Baal” observate, după părerea noastră, pe ramura următoare a arborelui genealogic. Deci, din partea noastră, a bunicilor, e nevoie de o doză mare de har și de sfânta mușcare a limbii. Cea mai bună îndrumare spirituală – apropo de râuri – este să vâslim în aceeași direcție cu copiii noștri, apreciindu-le și susținându-le eforturile. Exprimă public faptul că le admiri succesul și că dorești să le fii un aliat bine-venit!

Îți mulțumesc, Tată, pentru înțelepciunea de a ști cum să îmi susțin cel mai bine copiii în rolul lor de părinți – chiar și atunci când metodele lor nu sunt cele pe care le-aș alege eu! Ajută-mă să am încredere că Tu lucrezi în ei și prin ei, întocmai cum lucrai și cu mine în „vremurile de odinioară”!

David B. Smith