Fii cu mine!

Din cauza distanței de câteva state dintre noi, vizitele nepoților mei sunt mult prea puține sau rare. Așa că, oricând putem organiza o vizită, trebuie să fie una rezonabil de lungă. Pe cât de mult îmi iubesc nepoțeii, pe atât de mult uit cât de energici sunt ei și cât de mult îmbătrânesc eu. Totuși încerc să investesc cât mai mult din propria energie în aceste momente prețioase. Dar uneori nu prea reușesc.

Într-o zi, în timpul unei vizite în California, m-am jucat în casa din copac împreună cu nepotul meu de doi ani, Zion, și am ajutat-o pe nepoata mea de cinci ani, Eden, să se dea cu rolele în susul și în josul străzii, apoi le-am gătit prânzul și le-am mediat ciondănelile din timpul mesei. Le-am citit povești și am încercat să fiu cu un pas înaintea lor în genialele, dar scurtele lor perioade de concentrare. Când nora mea s-a întors cu bebelușul de la programarea din oraș și a anunțat că începea „timpul de liniște”, eu eram pregătită.

Zion a mers în camera lui pentru un somnic. Eden a mers în camera de învățat și joacă pentru a citi și a asculta muzică în liniște. Pam s-a retras în camera ei pentru a pune bebelușul la culcare, iar eu m-am întins pe canapeaua din camera de zi. După un timp scurt, un freamăt ușor m-a făcut să-mi deschid ochii. Eden era la capul meu, ținând un bilețel scris de mână. L-a așezat ușor și fără zgomot pe pieptul meu, apoi s-a întors în camera de liniște, așteptându-mi răspunsul. Scrisese cu multă migală: „Dragă buni, mami se duce să se întindă puțin mami mi-a spus că putem să ne plimbăm cu noua mașină mami spune că poate ai tu timp să stai cu mine așa ca fetele te iubesc buni.”

Era o ofertă pe care inima mea n-o putea refuza. M-am furișat în camera de liniște, unde, împreună cu Eden cea voioasă, am decis să urmărim un desen animat educațional. Eden stătea pe un scăunel lângă mine și chicotea la desen, dar a observat că eu răsfoiam o revistă. S-a întors spre mine, m-a oprit din răsfoit cu mânuța ei, apoi și-a început pledoaria: „Dar eu vreau să fii cu mine, buni! Să fii chiar aici cu mine. Te iubesc.” Apoi o pereche de brațe rugătoare mi-au cuprins gâtul.

Oh, răbdătorule Domn, iartă-mă că am răsfoit reviste și că m-am lăsat distrasă și de alte lucruri, în loc să Te ascult spunându-mi cât de mult mă dorești... pentru că Tu mă iubești!

 Carolyn Sutton