Pe căi neumblate

După o oră de joacă într-o dimineață frumoasă, am început să-mi așez cu grijă gemenii zglobii de doi anișori în căruciorul lor. Cu un băiat așezat în siguranță și cu centura pusă, m-am întors să fac același lucru și cu celălalt, dar acesta nu era de găsit. Panica s-a instalat imediat. L-am strigat pe nume, dar degeaba. Fiica mea de cinci ani s-a alăturat căutărilor disperate. „Ajută-mă, Doamne!” am strigat în mintea mea.

După câteva momente pe care le-am simțit ca o eternitate, am auzit-o pe fiica mea râzând și spunând: „Aici erai, copil netrebnic!” Într-adevăr, acolo era, stând liniștit în spatele unui copac, fascinat de ceva văzut doar de el. Rugăciuni de recunoștință au curs de pe buzele mele în timp ce îmi luam în brațe prețiosul copilaș. El nu îmi răspunsese. Nu îmi observase panica. Apoi, într-o altă ocazie, nu mi-a răspuns din nou când l-am strigat pe nume. Și din nou. Acest lucru începuse să se întâmple tot mai des. O frică profundă și sâcâitoare a început să mi se agațe de inimă, pentru că îmi dădeam seama că ceva cu siguranță nu era bine.

În ciuda presimțirii pe care o aveam, am întâmpinat cu neîncredere diagnosticul de tulburare din spectrul autist, apoi cu negare, iar, într-un final, cu o durere copleșitoare. „De ce, Doamne?” s-a schimbat în: „Și ce mă fac acum, Doamne?”

O singură persoană știa răspunsurile la toate întrebările mele. Versurile unui vechi cântec gospel, „Oricâtă nevoie am avut de Domnul înainte, acum cu siguranță avem nevoie de El”, exprimau nevoia mea sinceră după Mântuitorul meu, Prietenul și Îndrumătorul meu, pe măsură ce începeam să navighez prin apele tulburi ale autismului. Să fii părinte este o provocare. Să fii părinte de copil cu nevoi speciale este mai mult decât atât. Necesită o măsură dublă din puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.

Băieții mei au cinci ani acum. Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunile pentru vindecare, îndrumare și putere în moduri care nu lasă urmă de îndoială cu privire la conducerea Lui. Drumul nu a fost ușor, dar sunt hotărâtă să mă țin strâns de mâna Aceluia care „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).

Tată, învață-ne să recunoaștem vocea Ta! Ajută-ne să pășim cu încredere pe drumul pe care ne conduci, știind că Tu vei fi acolo să ghidezi și să binecuvântezi!

Lesley Jackson