Pietriș versus noroi

Acum mulți ani în urmă, o fetiță superbă de cinci ani, pe nume Tasha, a venit să locuiască acasă la noi. Fusese luată din familia ei pentru că acolo nu era în siguranță. Tasha era plină de viață, dar în același timp măcinată de niște poveri grele. Ai observat vreodată cum Dumnezeu îți trimite oameni care au nevoie de tine la fel de mult cât și tu ai nevoie de ei?

Primii cinci ani din viața ei, Tasha i-a petrecut într‑un mediu urban, înconjurată de oameni care beau mult prea mult, consumau droguri și aveau un comportament abuziv. Ea era obișnuită cu viața pe străzi când a ajuns la noi și a simțit, pentru prima dată, cum e să trăiască într-o familie în care oamenii se iubeau. A fost greu la început, deoarece suferea de sindromul alcoolismului fetal. Din fericire, avea o formă ușoară, ceea ce însemna că putea avea o viață funcțională, dar lucrurile care nouă ne păreau foarte simple erau greu de înțeles pentru ea.

De exemplu, o dată am făcut o excursie pe malul unui lac și ne plimbam pe plajă. Unele zone erau pietroase, iar altele erau noroioase. Mergeam cu toții agale, iar Tasha ne urma și ea, când am auzit-o țipând de frică din toți plămânii. Ne-am întors să o ajutăm și i-am spus că, dacă pășea pe pietricele, va fi bine. Înaintând, am auzit-o țipând din nou și am întrebat-o: „Știi care sunt pietricelele?” Am descoperit că nu avea nicio idee ce înseamnă „pietriș”. Noi crezuserăm că pricepuse la ce ne refeream, dar era dincolo de capacitatea ei de a înțelege în acel moment. Imediat ce i-am arătat diferența, lăsând-o să simtă textura pietrei și a noroiului și arătându-i cum să-și mențină picioarele pe pietre, totul a fost bine și a putut să se bucure mai departe de acea zi.

Tasha îmi amintește de mine. Pe măsură ce navighez pe drumul vieții, mă panichez adesea și îngheț, nefiind sigură unde să-mi plasez picioarele. Atunci e momentul să-mi amintesc să pășesc prin credință, căutând să-mi așez picioarele pe Stâncă. Dacă fac astfel, pot merge cu încredere – fără nicio teamă și plină de curaj.

Îți mulțumesc, Tată, pentru că ești Stânca și mântuirea noastră! Dacă suntem ancorați în Tine, suntem în siguranță!

Wanda L. Davis