Ai puțină răbdare!

Era o zi superbă. Dacă locuiești în Seattle, este aproape obligatoriu să ieși și să te bucuri de cerul senin atunci când există, pentru că, inevitabil, ploaia se va întoarce. Plănuisem s-o duc pe cea mică la lac, pentru un picnic și o plimbare, și era nerăbdătoare să pornim. Totul era pregătit. Mâncarea era preparată, căruciorul era în mașină. Singurul lucru care ne ținea pe loc era timpul de somn, iar ea nu prea adormea.

Am așteptat o eternitate înainte să mă întorc la ea.

— Hai, culcă-te! i-am spus. Nu putem pleca la lac dacă nu dormi mai întâi și vreau să ajungem acolo când soarele este încă pe cer.

S-a ridicat și s-a uitat la mine, punându-și mânuța pe genunchiul meu.

— Ai puțină răbdare! mi-a răspuns ea.

Cuvintele ei m-au lovit ca o minge de fotbal în abdomen și mi s-a făcut instant rușine că m-am enervat. Uneori este nevoie să fii certat de un copilaș pentru a-ți deschide ochii asupra defectelor din propriul caracter.

Am ajuns la lac cu mult înainte de apusul soarelui și am avut o zi minunată împreună. Mai important, mi s-a reamintit de importanța răbdării. Când mă gândesc la câte greșeli am făcut, de câte ori m-am chinuit să birui obiceiuri vechi și să cultiv unele noi, sunt extrem de mulțumitoare că aparțin unui Tată care este încet la mânie și care mă iubește necondiționat.

Doamne, Îți mulțumesc că nu ai renunțat la noi! Îți încercăm răbdarea în fiecare zi, totuși Tu n-ai rămas în pană niciodată. Există mereu ceva în plus de care avem nevoie. Învață-ne să fim mai mult decât doar receptori ai harului Tău, pentru ca răbdarea Ta să treacă de hotarele inimii noastre și să putem fi o binecuvântare pentru cei din jurul nostru! Învață-ne să fim mai mult asemenea Ție!

Carey Pearson