Crabul solitar

Când copiii mei erau mai mici, vecina noastră le-a făcut cadou un crab solitar pentru a le mulțumi că au avut grijă de grădina ei în timp ce ea era în vacanță. Carapacea lui fusese pictată cu flăcări galbene și portocalii pe un fundal albastru-închis. Ei au pus crabul într‑o cutie, pe jos, în fața aerului condiționat. Mă temeam să nu fie prea frig pentru crab, așa că, înainte de a mă culca, am așezat cutia pe veranda din fața casei. Următoarea zi era Sabat, iar când ne-am trezit, am descoperit că micul crab evadase din cutie.

L-am căutat pe verandă și nu l-am găsit. Adevărul este că putea fi oriunde. Avem o grădină cu flori în fața verandei. În fața florilor se află niște pietre mari care se continuă cu o suprafață imensă cu iarbă, care coboară spre drum. Crabul putea fi căzut între pietre sau putea să se îndrepte spre stradă.

L-am căutat toată ziua, rugându-ne să-l găsim. Mai spre seară, fata mea stătea tristă pe treptele din spate. Am întrebat-o dacă vrea să mă rog cu ea din nou, iar ea a spus că da. L-am rugat pe Dumnezeu să-Și arate slava indicându-ne unde este crabul. Când am terminat rugăciunea, ea a spus că merge înapoi în casă. Am intrat și eu ca să iau o lanternă și am început să caut în curtea din față cu băiatul meu. Până la urmă, el s-a plictisit de căutat și a luat-o spre casă, iar eu l-am urmat, în timp ce încă mai căutam cu lanterna.

Dintr-odată, în raza lanternei, am observat ceva sub iarbă, ceva albastru-închis, cu flăcări portocalii și galbene. Ce miracol! În întunericul nopții, la lumina unei lanterne, sub iarbă, într-o curte mare, Domnul mi-a îndreptat pașii și m-a ajutat să găsesc un micuț crab solitar.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru conștientizarea faptului că Îi iubești pe copiii mei la fel de mult ca mine! Îți mulțumesc pentru grija purtată lucrurilor mărunte, care înseamnă atât de mult pentru ei! Îți mulțumesc că le arăți dragostea Ta!

Deborah Marschner