Focul Duhului

Viața se aseamănă cu tăiatul lemnelor. Uneori suntem bușteni perfecți pe dinafară, dar Dumnezeu trebuie să ne învețe cum, prin harul Lui transformator, să îndepărtăm straturile păcătoase pentru ca El să poată aprinde focul Duhului Său în lăuntrul nostru.

Am comandat recent zece metri cubi de lemn care mai trebuia încă debitat. Era în butuci de o lungime perfectă pentru sobă, dar, dacă aceștia nu erau tăiați și mai mult, nu ardeau sau nu se aprindeau ușor.

Tatăl meu este destul de experimentat când vine vorba de tăiatul lemnelor și găsește această activitate plăcută, dar m-am gândit că zece metri cubi sunt totuși destul de mulți ca el că îi taie de unul singur, la vârsta lui „fragedă” de 87 de ani. L-am rugat să mă învețe cea mai bună tehnică de tăiat lemne. Începutul n-a fost promițător. Mă chinuiam să găsesc ritmul mișcării și trebuia să mă obișnuiesc cu forța de care aveam nevoie pentru a putea despica butucii. După ceva timp, mi-am însușit ritmul și forța și am putut lucra cu mai multă precizie.

La fel e și cu copiii. Cu cât sunt mai perseverenți în însușirea unui lucru, cu atât acel lucru va deveni mai ușor pentru ei. Copiii învață cel mai bine atunci când părinții îi ghidează când fac greșeli și îi încurajează să se ridice și să încerce din nou.

De prea multe ori, din cauza barierelor pe care le-am ridicat în urma unor greșeli din trecut, ne vine greu să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să lumineze prin noi. Imediat ce ne întoarcem la El cu o inimă dornică și docilă, Dumnezeu va veni cu un topor ascuțit și va începe să taie părțile naturii noastre egoiste și păcătoase. S-ar putea să doară; de fapt, de obicei chiar doare. Dar El este un tăietor delicat. Pe măsură ce înlătură părțile tari, devenim destul de moi pentru a fi aprinși cu focul Duhului Sfânt, radiind lumina iubirii Lui pentru cei din jurul nostru.

Îți mulțumesc, Tată, că nu renunți la copiii Tăi și cauți cu perseverență să ne înveți cum să luminăm pentru Tine!

Wanda L. Davis