2020. július 16., csütörtök
Aleg
Să fii părinte singur nu este ceva pentru oameni slabi. Sunt momente când repetarea până și a celor mai simple sarcini casnice devine copleșitoare. Nimeni nu vine să ajute la spălatul vaselor. Dacă bebelușul face baie, este pentru că eu îi fac baie. Avem haine curate pentru că eu le pun la spălat. Fac toate aceste lucruri, dar este extenuant, în timp ce tatăl fetelor mele este în altă parte, râzând și bucurându-se de noua lui viață cu noua lui familie.
I-am mai spus lui Gabbi de câteva ori să nu mai stea pe cotierul canapelei. Continuă să își tortureze bona. Poate dacă arunc repede niște mâncare în cuptor și tai niște felii de mere și morcovi, apuc să mă întorc la fetele mele înainte ca cea de trei ani să facă prea multe prostii. Poate rezist totuși până la ora șase, când tatăl fetelor o să vină să le ia, iar eu o să pot să iau o pauză de vreo două ore. Ah! Nu voiam să fiu genul acesta de mamă... Dar, Doamne, sunt atât de obosită!
Sună telefonul. E tatăl fetelor, care spune că nu poate să vină să le ia. Nu-mi amintesc tot schimbul de replici, dar m-a făcut să-mi pun la îndoială calitățile de mamă. Pur și simplu am început să plâng.
Copiii de trei ani au o intuiție foarte dezvoltată. Cel puțin așa e fiica mea. Gabbi a venit la mine, mi-a pus mâna micuță pe spate și m-a îmbrățișat. M-a bătut pe spate și a întrebat: „Mami, de ce plângi? Ești tristă? Te-a întristat tati?”
Acela a fost momentul meu. Prin cuvintele copilașului meu, am realizat ceva care avea să-mi transforme viața. S-a terminat. De acum încolo n-o să-l mai las pe acest om, sau pe oricare altă persoană, să decidă ce stare de spirit voi avea. Sunt fiica lui Isus și e momentul să încep să trăiesc întocmai. Tatăl fetelor mele nu avea dreptul să decidă cine sunt sau cum să mă comport. O să trăiesc cu bucurie. O să râd, pentru că am ales bucuria și râsetele. Uneori râsetele sunt însoțite de lacrimi, dar nu-i nimic. Râsetele sunt cele care intră la numărătoarea de la final.
Doamne, Îți mulțumesc pentru că mi-ai arătat bucuria și râsetele! Acestea au făcut totul mult mai suportabil.
Michelle Yeager