Dumnezeu ne cunoaște cel mai bine

Viața de familie monoparentală nu este întotdeauna ușoară. În special dacă ai fost în trecut o persoană dependentă și vulnerabilă ca mine. M-am căsătorit de tânără și am crezut că va fi pentru totdeauna. Divorțul a venit ca un șoc pentru mine. Eram creștină și nu crezusem că voi face vreodată parte din statisticile persoanelor divorțate. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o mogâldeață drăgăstoasă și plină de viață care m-a ajutat să răzbesc prin timpuri grele. El era întotdeauna acolo să-mi sărute lacrimile de pe obraji, să-mi ofere o îmbrățișare și să-mi demonstreze că dragostea lui era necondiționată. Nu îl deranja faptul că nu eram o super-mamă sau că eram nesigură și nu știam cum să continui acest lucru care se numește viață.

Pe măsură ce anii au trecut, am întâlnit un bărbat minunat și m-am recăsătorit. Fiul meu l-a îndrăgit, dar a realizat curând faptul că viața nu avea să fie la fel ca înainte. Acum trebuia să mă împartă, iar el nu era sigur că-i surâdea această idee. Într-o zi m-a întrebat de ce m-am căsătorit, când fuseserăm așa de fericiți de unii singuri. I-am explicat că am trecut prin niște momente foarte triste și prin probleme financiare. Dumnezeu ne-a trimis pe cineva nemaipomenit să ne iubească și să ne ajute. De exemplu, atunci când mașina ceda sau ceva din casă se strica, eu nu aveam nicio idee cum să le repar. Acum știam că aveam pe cineva care să ne ajute.

I-am explicat și faptul că într-o zi el va pleca, iar eu voi rămâne singură. N-a fost extrem de convins, iar la vârsta de nouă ani a zis că, atunci când se va căsători, îi va spune soției că mama lui o să locuiască cu ei. Fiul meu are 21 de ani acum și înțelege mult mai bine viața. La vârsta de 16 ani i-a mulțumit tatălui său vitreg pentru tot ce a făcut pentru el. Și este și fericit că, oricât de apropiați am fi toți trei, nu trebuie să locuiască împreună cu mine pentru tot restul vieții.

Uneori, limitările ne fac să pierdem imaginea de ansamblu. Asemenea copiilor, ne dorim ca lucrurile să rămână la fel. Dar avem un Dumnezeu extraordinar în care ne putem încrede. El ne cunoaște propriile nevoi mai bine decât noi.

Îți mulțumesc, Tată, că ne cunoști atât de bine încât ne putem lăsa întreaga viață în mâinile Tale fără să ne îngrijorăm de nimic!

Elaine Koen