Un loc liniștit? În casa mea?

Sunt fiică de pastor și toată viața am auzit acest verset: în toată copilăria, apoi pe parcursul școlii, al facultății și după aceea. Nu prea am meditat la el până în momentul în care am avut copii. Uneori îl auzeam la biserică și obișnuiam să dau cel mai nerespectuos răspuns: Ce vorbești tu, că trebuie să mă asemăn mai mult cu Isus și să găsesc un loc liniștit și „pustiu” unde să mă rog? De ani de zile nu mai reușesc să merg la baie de una singură.

Nu mă înțelege greșit. Îmi doresc să petrec timp de una singură în întunericul liniștitor al proaspetei dimineți, dar ori nevoia de somn suplimentar mă cheamă, ori mă gândesc: Dacă tot mă trezesc, nu ar trebui mai bine să mă organizez înainte ca turma să se trezească?

Oh, stai, ce? Asta face parte din organizare?

Într-o zi am decis să iau versetul de mai sus literal. M-am trezit înaintea tuturor și am decis că nimic altceva nu conta, decât să petrec puțin timp cu Dumnezeu. Am luat un carnețel și am început să scriu ce voiam să-I spun, ca și când El stătea lângă mine, petrecând dimineața cu mine. Nu conta cât aveam de scris, atâta timp cât spuneam tot ce aveam de spus.

Ce să vezi? Aceasta a fost cheia. Cheia neizbucnirilor mele psihotice. Eram cumva mult mai răbdătoare și mai organizată. Era cel mai bizar lucru. Aveam pace.

Foarte recent am mai adăugat un lucru. Zăbovesc un minut înainte să ies pe ușă. Un minut în care să fiu doar cu Dumnezeu. Un minut să văd dacă El vrea să-mi spună ceva. Un minut, chiar dacă sunt deja în întârziere. Acel minut mă liniștește, mă reorientează. Îmi reamintește Cui aparțin. În acel minut mă îndrept spre un loc liniștit din mintea mea pentru a petrece timp cu Dumnezeu. Va trebui să măresc acest timp, îl ador nespus de mult!

Îți mulțumesc că m-ai îndreptat din nou spre Tine, Doamne! Să petrec timp cu Tine este cu adevărat cea mai frumoasă parte a zilei. Îți mulțumesc pentru aceste momente prețioase!

Michelle Yeager