Fără favoritisme

„Totul a fost minunat până când mama a avut un alt copil”, a început Sabrina, povestindu-și copilăria chinuitoare.

„Totul a început după ce un uragan a lovit micuța insulă pe care locuiam. Casa mamei mele naturale a fost spulberată de furtună. Eu și frații mei am fost nevoiți să ne adăpostim în casa vecinilor. Ne simțeam în siguranță aici. După trei zile, mama, cele două surori ale mele și fratele meu au plecat împreună spre un loc necunoscut. În inocența mea de copil am implorat să rămân cu acea familie, care, mai târziu, m-a adoptat.

Noua mea mamă era bună cu mine. Mi-a dat multe haine drăguțe, jucării și mâncare bună. Tata îmi era cel mai bun prieten. Ca singur copil la părinți, îi însoțeam oriunde mergeau și eram iubită.

Apoi, cu puțin timp înainte de aniversarea mea de șase ani, mama a născut. Era drăguț, iar eu eram fericită să am un frățior, dar am început să devin geloasă. El primea toată atenția și dragostea mamei. Plângeam des pentru că mă simțeam neglijată, iar acest lucru a înfuriat-o pe mama. A început să mă bată și să vorbească dur cu mine. La zece ani am fugit de acasă.

Tata încerca să-mi fie prieten atunci când mama nu era prin preajmă. Atunci când era, îl înjura și vorbea urât de noi. În opt ani, am ajuns să am trei frați și, pe măsură ce creșteam, lucrurile se înrăutățeau. Am devenit sluga tuturor. Pentru a pune capăt abuzului fizic și emoțional, am plecat de acasă.

M-am recuperat în cele din urmă din depresia și furia în care căzusem și am fost în stare să o iert pentru că se purtase îngrozitor cu mine. Sunt bucuroasă că am reușit, pentru că a murit curând după aceea.”

În ochii lui Dumnezeu, toți oamenii sunt egali și merită să fie iubiți. Este ceva inacceptabil ca părinții să facă favoritisme.

Doamne, Îți mulțumesc pentru privilegiul de a ne deschide locuințele pentru cei în nevoie! Ajută-ne să reflectăm dragostea și bunătatea Ta, în mod egal, spre fiecare dintre ei!

Sandra E. Fletcher