Când mânia nu servește la nimic

Era duminică după-amiaza. Ora mea de preluare a copilului, conform actelor semnate la divorț, era 17. Pentru fostul meu soț, aceasta era mai degrabă o aproximare. Am sunat înainte și mi s-a spus că se va face ora 18 până va termina de mâncat cina. Dat fiind că certurile nu au dus niciodată nicăieri, am cedat.

Ajungând la ora 18, am sunat din mașină. Niciun răspuns. Am sunat din nou. După încercări repetate, fiul meu a răspuns la telefon.

— Mami, noi mâncăm. Poți veni să mănânci cu noi?

— Nu, i-am răspuns. Trebuie să ajungem acasă.

Când tatăl lui a luat telefonul, mi-am auzit copilul plângând. Știam că era obosit, iar ce se întâmpla era pur și simplu prea mult pentru el. Era prea mult și pentru mine.

Se făcuse deja 18:35 și ne lua 20 de minute să ajungem acasă. Mânia începea să crească. Îmi era tot mai greu să-mi controlez limba. Pentru un moment foarte scurt, m-am gândit să sun la poliție, dar știam că acest lucru îl va întrista și mai mult pe copil. În schimb, am băgat în marșarier și am ieșit la drumul principal, întrebându-mă cât timp îi va lua să observe că nu mai așteptam.

Fostul meu soț m-a sunat la scurt timp să mă întrebe unde am plecat.

— Acasă, am răspuns. Când terminați de mâncat, îl poți aduce la mine acasă. Dacă vrei să-l ții până mâine dimineață, va fi nevoie să-l duci tu la școală. Sunt sigură că v-a fost dor unul de altul.

Am închis telefonul. Îmi păstrasem calmul și m-am stăpânit să nu răspund cu nervi, hotărând să mă concentrez, în schimb, pe sentimentele și pe bunăstarea fiului meu în acel moment. În ciuda furiei și frustrării mele privind acea situație, am găsit o modalitate de a o dezamorsa. De multe ori, retragerea dintr-o situație tensionată este cel mai bun plan de acțiune atunci când un copil este prins la mijloc.

Îți mulțumesc, Doamne, că mă ajuți să mă concentrez asupra copilului meu nevinovat mai degrabă decât asupra emoțiilor mele! Te rog, dă-mi puterea și bunul-simț să-mi controlez furia în aceste momente tulburi, când emoțiile mele nu au apucat să fie prelucrate!

Shirley Troilo