Un cadou de la Dumnezeu

Am renunțat la serviciul meu de logoped pentru a fi acasă cu băiatul meu. Avea șapte luni. Într-o dimineață, în timp ce stăteam în pat, îmi ziceam în sinea mea: Bebelușul are doar șapte luni. Mai sunt patru ani și cinci luni până va fi destul de mare să meargă la grădiniță. Ce-o să fac cu el în tot acest timp?

Entuziasmul de a avea un nou-născut s-a estompat puțin, fiind acum înlocuit de sentimente de singurătate, neputință și îngrijorare. Mi-am reluat șirul gândurilor: Pot să-i fac baie copilului și să-l țin curat, pot să mă joc cu el, să-l hrănesc, să-i dau ceva de băut. Pot face curățenie în casă, pot găti și spăla haine... O, Doamne, aceasta e fișa mea de post pentru următorii patru ani? Doamne, ajută-mă! Sunt deja sătulă de aceeași rutină zilnică!

Apoi, într-o zi, s-a întâmplat! În timpul devoționalului am ajuns la Psalmul 127 și Domnul mi-a vorbit tare și clar. „Fiii sunt o moștenire de la Domnul!” Din acel moment am început să îmi văd copilul într‑un mod diferit. Am realizat cu ce mare bogăție am fost binecuvântată prin acest cadou și că Dumnezeu are un plan pentru viața lui. Mi-am schimbat perspectiva și am început să-I mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat oportunitatea de a lucra împreună cu El pentru a pregăti acest copil în modul în care dorește Dumnezeu.

Mi-am dat seama că am ales una dintre cele mai importante misiuni ale vieții. În fiecare zi aveam oportunitatea de a-mi duce copilul la sursa cunoștinței, a rostului, a minunăției și a înțelepciunii: la Dumnezeu.

Am putut să îi arăt în fiecare zi copilului meu bunătatea lui Dumnezeu – Acela care a creat apa în care îi făceam baie, mâncarea cu care îl hrăneam. Singurul Dumnezeu căruia să i se închine, Dumnezeul casei în care locuiește. Am avut ocazia de a așeza pentru copilul meu baza spirituală pe care o va păstra pentru tot restul vieții. Am stat acasă cu băiatul meu până când a fost destul de mare să meargă la grădiniță și nu am regretat niciodată.

Doamne, Îți mulțumesc că m-ai făcut părinte! Ajută-mă să îmi amintesc de copilul meu ca de un cadou de la Tine, pe care să-l iubesc necondiționat, la fel cum Tu mă iubești pe mine!

Edwina Grice Neely