Copiii sunt o binecuvântare

Mi s-a părut bizar că Dumnezeu a menționat în Cuvântul Său că fiii și fiicele sunt o binecuvântare. De ce să afirme ceva atât de evident? Nu a avut nicio logică pentru mine până în momentul în care am avut și eu copii. Acum înțeleg de ce. E nevoie de reamintire pentru că noi avem tendința de a uita. Dă-mi voie să explic.

E timpul pentru somnul de după-amiază al lui Markus, bebelușul meu de zece luni. Frățiorul lui de aproape trei ani, Lukas, acceptă de bunăvoie să stea liniștit în dormitorul lui mami și tati. Mă așez la computer și dau click pe diverse bloguri de mămici. Lumea este un loc fericit. Printre clickuri și gânduri despre lucruri maternale, am observat că Lukas nu se mai auzea cântând. Trebuie să fi adormit, mă gândesc în timp ce dau click pe următorul link. Această pace și liniște este extraordinară. Click. Mă mir că Lukas a adormit. Click. Rareori mai doarme ziua. Click. Trebuie să fi fost obosit. Click. Îmi lipsesc aceste momente de pace și liniște. Click. Ar trebui să mă duc să văd dacă chiar doarme. Click. Oh, poate după încă un material online, mă duc. Click. Click. Click.

Părinții de pretutindeni, chiar și cei extrovertiți, pot înțelege nevoia de a petrece câteva minute singuri. Ei bine, știi ce s-a întâmplat în continuare. Deschid ușa încet, asigurându-mă că nu-mi voi trezi copilașul, și sunt întâmpinată de un copil cu ochii larg deschiși, cu un zâmbet știrb și cu tot entuziasmul pe care doar un copilaș îl poate aduna. „Uite mamă, am cremă”, strigă el. Nu doar că e plin de cremă din creștet până-n tălpi, ci și mobila din dormitor, așternuturile și podeaua sunt date cu cremă. Nu știu dacă să râd sau să plâng. Fericirea pură care îi cuprinde toată fața mă face să mă simt vinovată că vreau să-l zgâlțâi puțin pe ăsta micu’. Suspin încet și încerc să mă comut pe modul curățenie.

Uite acesta este motivul pentru care e nevoie ca Dumnezeu să ne aducă aminte că băieții și fetele noastre sunt o binecuvântare. În momentele în care scutecele nu își mai ating scopul, mămăliga aterizează pe podea pentru a treia oară în aceeași dimineață și amândoi copiii urlă deoarece unul dintre ei vrea să construiască o casă, iar celălalt vrea să o dărâme, înclini să uiți. Dar ei sunt cu adevărat o binecuvântare.

Îți mulțumesc, Doamne, că îmi aduci aminte de binecuvântarea care o reprezintă copiii mei! Ajută-mă să țin minte cuvintele Tale atunci când mă confrunt cu situații neașteptate!