Un animal de pluș

Când fiica noastră, Tina, avea trei ani, tatăl ei și cu mine am optat pentru un stil de viață mai simplu – unul care mi-ar permite să fiu o mamă casnică și ne-ar oferi șanse mai mari pentru adoptarea unui al doilea copil. Decizia noastră presupunea să ne mutăm din aglomerata Californie de Sud spre o zonă rurală, în Placerville, California. Ne-am vândut casa, am încărcat camionul și ne-am îndreptat spre nord.

La primul Paște, ca familie cu un singur venit, am conștientizat cât de diferită devenise existența noastră. În acel an, ca întotdeauna, i-am făcut Tinei o rochie nouă pe care să o poarte la biserică. Dar bani pentru animăluțul de pluș tradițional nu mai erau. Tradițiile erau importante pentru mine. Nu aveam de gând să renunț fix la aceasta. Am găsit ceea ce căutam între materialele mele de cusut – un tipar pentru un câine de pluș. O cercetare în cutia mea cu petice a scos la iveală două bucăți mici de blană falsă, resturi de la o costumație de girafă și un pătrat mic cu imitație de piele de oaie. Dacă aveam destule petice, le puteam coase împreună pentru a confecționa un câine. Un telefon dat mamei și un anunț făcut în grupul de femei cu care studiam Biblia au dus la achiziționarea de petice de imitații de zebră, pudel, vacă, elefant, urs, leopard și leu. Am tăiat, am cusut și am conceput cu atenție fiecare parte din câine. Dintr-o pâslă rămasă am făcut ochii și o limbă roșie. Ața de brodat i-a cusut nasul și gura.

Tatăl Tinei a adus acasă un pătrat mare de burete folosit pentru împachetat mobila în timpul transportului. Cu foarfeca, l-am tăiat în bucăți de mărimea pop-cornului, cu care am umplut interiorul câinelui până când marginile abia se mai atingeau. Când l-am închis, era cel mai frumos câine făcut din petice din toate timpurile. Și, cel mai important, Tina l-a îndrăgit. L-a numit Scrappy-doo. El a rămas încă jucăria ei preferată din toate timpurile.

Dăruirea prin intermediul celorlalți este doar o modalitate prin care oferă Dumnezeu. Fie că este vorba despre colectarea de materiale pentru a construi un cort în deșert acum 3 500 de ani, fie despre jucăria unui copil din California anului 1979, El îi poate inspira pe oameni să ofere cu generozitate. Dumnezeu este foarte devotat.

Tată, Îți mulțumesc pentru exemplul Tău de a oferi și pentru generozitatea prietenilor și vecinilor noștri și chiar a străinilor care ne ajută adesea să trecem prin momente dificile!

Karen R. Hessen