O să fiu foarte fericit când...

Greg s-a născut în anul 1957, iar fiica noastră, Gail, s-a născut în 1959. Se întâmpla înaintea apariției scutecelor de unică folosință, așa că înainte să spălăm scutecele trebuia să le clătim. Chiar dacă nu trebuia să o fac prea des, uram această activitate și îmi amintesc că spuneam: „O să fiu foarte fericit când copiii n-o să mai aibă nevoie de scutece.” Și apoi îmi ziceam: „O să fiu foarte fericit când o să meargă în picioare și o să mănânce singuri.” Apoi am mai fost binecuvântat cu încă trei copii frumoși, Curt, Rob și Chris.

Cu cinci copii activi în casă, existau momente când eram obosiți și voiam să ne odihnim, dar întotdeauna era cineva care avea nevoie de atenție. Atunci mă gândeam: „O să fie mult mai ușor când o să fie la grădiniță.” Și, bineînțeles, toți au ajuns la grădiniță. Apoi a mai fost acel moment dulce-amar când fiecare începea clasa întâi. Pe atunci nu ne opream să prețuim fiecare zi, pentru că întotdeauna existau destule zile viitoare. Viața era aglomerată, iar ei au plecat la liceu, la facultate și s-au căsătorit. Și nu ne-am oprit să ne bucurăm de fiecare zi, pentru că întotdeauna existau destule zile viitoare.

Apoi au început să ne aducă acasă nepoți. Jamie, Jenny, Jason, Jody, Tana, Lynee, Michael, Ben, Cody și alții. Chiar dacă soția mea, Pat, adoră bebelușii, eu îi prefer pe copii atunci când pot păși, vorbi, călări cai și merge pe bicicletă. Așa că am zis: „O să fiu foarte fericit când o să poată conduce tractorul și se vor putea juca în hambar. O să le spun povești și o să îi învăț multe lucruri.” Iar ei au crescut și chiar ne-am distrat făcând aceste lucruri. Apoi s-au dus.

Au crescut și au plecat la facultate și s-au căsătorit, iar acum ei își aduc bebelușii să ne vadă. Sunt cu toții adorabili, activi și dificili uneori. Și ar putea fi ușor pentru părinții lor să spună: „Vom fi foarte fericiți când...” Dar, dacă seamănă cu mine, va veni o zi în care vor spune: „Îmi doresc să-i fi ținut în brațe și să-i fi mângâiat și pupat până când toate durerile să le treacă.” Dar acest lucru nu va mai fi posibil, deoarece ei au crescut, iar acele zile vor fi doar o amintire.

Nu vreau să spăl din nou scutece, dar aș spăla bucuros dacă mi-aș putea ține din nou în brațe copiii sau nepoții. Aș fi mult mai prezent în fiecare moment și aș prețui fiecare zi, orice ar aduce ea, fiind conștient că nu vor mai fi multe zile.

Îți mulțumesc pentru această zi, Tată! Mi-ai oferit-o și Îți sunt recunoscător!

Neal J. Vander Waal