Îngerașul meu de zăpadă

În timpul uneia dintre cele mai crunte ierni pe care le‑am trăit în Maryland, a început să ningă și nu s-a oprit până ce 30 de centimetri de materie albă a îmbrăcat pământul. Mașinile de deszăpezit erau ocupate încercând să mențină șoselele curate, iar grămezile de zăpadă creșteau de-a lungul drumurilor. Priveam cu uimire cum munții creșteau tot mai mari.

Într-o seară, fiica mea avea de făcut o vizită la observatorul astronomic pentru a privi planetele printr‑un telescop. Se presupunea a fi noaptea perfectă pentru a vedea stele. Informațiile meteo de la radio spuneau că șoselele erau curate, dar călătorii erau avertizați să fie atenți la polei. Îmi displăcea să conduc noaptea chiar și când vremea era bună, iar acum, pe deasupra, eram și însărcinată. Nu era altceva de făcut decât să ne echipăm cu căciuli, mănuși, geci, fulare și cizme. Era congelator afară, iar noi voiam să ne fie cald. Ne-am urcat în mașină și am condus cu atenție până la observator.

După ce am privit măreața panoramă a cerurilor pe timp de noapte, ne-am îmbarcat pentru a ne întoarce acasă. La mai puțin de jumătate de kilometru de casă, în timp ce conduceam la vale, am dat de o bucată de polei. Mașina a derapat, iar eu mă așteptam să ne prăbușim în întuneric. Dar am reușit să ne oprim scârțâind. După ce am șoptit o rugăciune de mulțumire, ne-am uitat pe geamuri și, spre uimirea noastră, ne împotmoliserăm în unul dintre munții de zăpadă de pe marginea drumului. Portierele nu se clinteau. Eram destul de aproape pentru a ajunge pe jos acasă, dar nu puteam ieși din mașină.

Ne-am uitat și chiar atunci am văzut un om care mergea pe drum. Nu avea haină sau mănuși, dar avea o lopată. S-a îndreptat spre mașina noastră și a exclamat: „Trebuie să ieșiți de acolo! Altă mașină ar putea veni și ar putea aluneca exact peste voi.” Această amenințare nici măcar nu-mi trecuse prin minte.

A început să ne dezgroape din zăpadă. Se mișca așa de repede încât părea că are o lopată mecanică. Apoi a zis: „Când vă spun că e liber, plecați!” I-am mulțumit și, când ne-a anunțat că putem pleca, am ieșit din zăpadă așa de ușor ca și cum nu fuseserăm niciodată blocate. Ne-am întors capul să-i facem cu mâna, dar nu mai era.

Doamne, Tu ești întotdeauna aici! Îți mulțumesc că ne trimiți îngerii Tăi în momente de nevoie!

Edwina Grice Neely